TOÁK toace s. f. 1. Placa de lemn sau de metal care se bate ritmic cu unul sau cu doua ciocanele pentru a anuntza inceperea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserica sau la manastire; p. ext. sunetul produs de aceasta bataie. ◊ Expr. Uscat (k o) toaca (sau k toaca) = foarte slab. A shti shi toaca in (sau din) cer = a shti multe lucruri; a face pe atotshtiutorul pe intzeleptul. (Pop.) Ucigal toaca = a) (in imprecatzii) lualar dracul!; b) diavolul dracul. ♦ Placa de metal in care se bate pentru a da anumite semnale pe shantiere in ateliere etc. 2. (Pop.) Timp al zilei dupa rasaritul Soarelui sau inainte de apus cand se oficiaza liturghia sau vecernia la biserica. 3. (Art.) Numele popular al constelatziei Pegas. Din toca (derivat regresiv).