tocalie sf [At: MUMULEANU C. 149/9 / Pl: ~i / E: toaca + alie] 1 (Reg) Morishca de lemn care invartita de vant sau cu mana produce un zgomot speriind pasarile din lanuri sau din vii Si: (reg) tocanitoare (2). 2 (Reg) Toaca (2). 3 (Mun; Olt) Unealta alcatuita dintrun carlig infipt intrun maner cu ajutorul caruia se rasucesc nojitzele shi funiile. 4 Piesa de lemn cu crestaturi de care se opreshte slobozitorul razboiului de tzesut k sa nu se demleze sulurile Si: (reg) catzel cordenci piedica proptar razush. 5 (Reg) Bucata de lemn ushor care se leaga de partea de sus a plasei de pescuit pentru a o sustzine la suprafatza Si: pluta.

TOCALÍE tocalii s. f. (Regional) 1. Morishca de lemn care pacaneshte shi sperie pasarile din lanuri shi din vii. Voi sintetzi tocalii De speriet pasarin vii. SEVASTOS N. 94. 2. Unealta cu care se rasuceshte sfoara groasa pentru plase navoade etc. Rasucirea acum... nu se mai face cu fusul ci cu alt instrument numit tocalia. ANTIPA P. 169. 3. Dispozitiv la razboiul de tzesut care fixeaza sulurile.

TOCALÍE ~i f. Morishca de lemn folosita pentru a speria pasarile din lanuri shi din vii prin zgomotul ritmic produs la rotire. /toaca + suf. ~alie

tocalie f. piedica stativelor (se aude prin Argesh). [Cf. toc].

tocalíe (reg.) s. f. art. tocalía g.d. art. tocalíei; pl. tocalíi art. tocalíile

tocalíe s. f. art. tocalía g.d. art. tocalíei; pl. tocalíi art. tocalíile

TOCALÍE s. v. catzel cordenci toaca.

tocalie s. v. CATZEL. CORDENCI. TOACA.