SARÁC A saraci ce adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu are avere care este lipsit de bunurile materiale necesare vietzii; sarman nevoiash. ◊ Expr. Sarac shi curat se spune despre cei care prefera sa ramana saraci (1) decat sa se imbogatzeasca prin mijloace necinstite. ♦ (Substantivat) Cershetor. ♦ (Despre lucruri) Care reflecta saracia; saracacios. 2. (Despre tzari orashe) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale) populat cu oameni putzin avutzi. ♦ (Despre sol terenuri) Care este putzin productiv; neroditor. 3. (Mai ales cu determinari introduse prin prep. „de”) Lipsit de... fara... ◊ Loc. adj. Sarac cu duhul = lipsit de inteligentza de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „in”) Care poseda ceva in cantitate nesatisfacatoare. ♦ Care este in cantitate mica putzin insuficient. ♦ (Despre limba) Care are vocabular redus care poseda insuficiente mijloace de expresie. ♦ Fig. Lipsit de contzinut; inexpresiv. Stil sarac. 4. (Despre surse de lumina) Lipsit de intensitate; slab. 5. (Despre plante vegetatzie) Lipsit de vigoare pipernicit firav. 6. Lipsit de fast modest simplu; banal mediocru. 7. (Exprima compatimire fatza de cineva sau de ceva) Biet sarman nenorocit saracan. [Var.: (pop.) sireác a adj.] Din bg. sb. sirak.

sarac ~a [At: PSALT. HUR. 55/23 / V: (pop) sireac (irg) ser~ (inv) sir~ (reg) salac saleac sileac^[1] / Pl: ~aci ~ace (reg) ~aji / E: slv сиракъ] 12 smf a (Irg) (Copil) orfan. 3 a (Inv; ie) A ramane ~ de (cineva) A pierde o fiintza draga (care a decedat). 45 smf a (Inv) Vaduv. 67 smf a (Om) lipsit de avere (sau de bunurile materiale necesare vietzii) Si: nevoiash sarman (12) (liv) mizer (ivp) neavut nenorocit (pfm) nepricopsit (irg) mishel (inv) measer neputernic neputincios (reg) saracoi obielos pamantit (dep) paduchios. 89 smf a (Pex) (Om) care face parte din clasa sociala (cea mai) de jos Si: (inv) sarman (34). 1011 smf a (Pex) (Om) de conditzie sociala modesta Si: (pop) prost (inv) sarman (56). 1213 smf a (Pex) (Om) fara rang Si: (inv) sarman (78). 1415 a (Reg; is) ~u shi bogatu (Melodie dupa care se executa) un anumit tip de hora. 16 a (Is) Steaua ~ului Steaua polara. 17 smf (Pop) Cershetor (1). 18 a (D. ashezari sau colectivitatzi omeneshti d. tzinuturi teritorii etc.) Care are insuficiente bunuri materiale (naturale) Si: saracacios (3) sarman (10) (reg) saracios² (2). 19 a D. ashezari sau colectivitatzi omeneshti d. tzinuturi teritorii etc.) Cu oameni saraci (7) Si: (inv) sarman (11) (reg) saracacios (4). 20 a Care reflecta saracie (3) Si: saracacios (6) (reg) saracios (3). 21 a Specific omului sarac (7) Si: saracacios (7). 22 a De om sarac Si: saracacios (8) mizerabil (rar) meschin (liv) mizer (inv) saracesc (reg) saracios² (4) (ivr) mizericos. 23 av Cu saracie (3). 24 a (Pgn; udp „in”) Care poseda contzine ceva (altceva decat bunuri materiale necesare existentzei) in cantitate nesatisfacatoare insuficienta redusa Si: saracacios (9). 25 a (Spc; d. limba) Care are un vocabular redus (sau insuficiente mijloace de expresie). 26 a Care exista in cantitate sau in masura (prea) mica in numar (foarte) redus Si: insuficient. 27 a (Pgn; rar; udp „de”) Care este lipsit (in totalitate sau in parte) de... Si: (inv) sarman (12). 28 a (Sens curent; d. oameni; ie) ~ cu duhul sau (rar) ~ de duh Prost. 29 a (D. atitudinea manifestarile insushirile oamenilor; iae) Care denota prostie. 30 a (Iae) De om prost. 31 a (Inv; ie) ~ de viatza Plapand shi bolnavicios. 32 a (D. pamant sol) Care este lipsit de componentzi care il fac propriu pentru agricultura Si: neroditor nefertil (rar) saracacios (10) (reg) macru searbad¹. 33 (D. ani) Cu recolta slaba insuficienta. 34 a (D. plante vegetatzie etc.) Care este lipsit de vigoare pipernicit firav Si: (rar) saracacios (13). 35 a (D. lumina shi surse de lumina sau de caldura) Care are un grad redus de intensitate Si: slab. 36 av (D. lumina shi surse de lumina sau de caldura) Cu intensitate redusa. 37 a Care are calitate sau valoare modesta scazuta de calitate inferioara Si: saracacios (14) (inv) saracesc (4). 38 a Cu aspect (extrem de) modest Si: saracacios (15) (inv) saracesc (5). 39 a Care este lipsit de fast Si: saracacios (16) (inv) saracesc (6). 40 a (D. viatza) Anevoioasa plina de lipsuri Si: saracan (6). 41 a (Pex) Cu evenimente putzine (shi putzin semnificative) Si: saracacios (17) saracesc. 42 a Lipsit de farmec de frumusetze de stralucire. 4344 smf a (Adesea in constructzii exclamative; exprima compatimire shi intzelegere plina de omenie; de obicei preceda numele determinat) (Persoana) care se gaseshte intro situatzie grea care este vrednic de plans. corectata

SARÁC A saraci ce adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu are avere care este lipsit de bunurile materiale necesare vietzii; sarman nevoiash. ◊ Expr. Sarac shi curat se spune despre cei care prefera sa ramana saraci (1) decat sa se imbogatzeasca prin mijloace incorecte. ♦ (Substantivat) Cershetor. ♦ (Despre lucruri) Care reflecta saracia; saracacios. 2. (Despre tzari orashe) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale) populat cu oameni putzin avutzi. ♦ (Despre sol terenuri) Care este putzin productiv; neroditor. 3. (Mai ales cu determinari introduse prin prep. „de”) Lipsit de... fara... ◊ Loc. adj. Sarac cu duhul = lipsit de inteligentza de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. „in”) Care poseda ceva in cantitate nesatisfacatoare. ♦ Care este in cantitate mica putzin insuficient. ♦ (Despre limba) Care are vocabular redus care poseda insuficiente mijloace de exprimare. ♦ Fig. Lipsit de contzinut; inexpresiv. Stil sarac. 4. (Despre surse de lumina) Lipsit de intensitate; slab. 5. (Despre plante vegetatzie) Lipsit de vigoare pipernicit firav. 6. Lipsit de fast modest simplu; banal mediocru. 7. (Exprima compatimire fatza de cineva sau ceva) Biet sarman nenorocit saracan. [Var.: (pop.) sireác a adj.] Din bg. scr. sirak.

SARÁC A saraci e adj. (In opozitzie cu bogat) 1. (Despre oameni) Care nu are avere care este lipsit de bunurile materiale necesare vietzii; sarman nevoiash. Era odata un om sarac sarac... navea nici casa nici masa. SBIERA P. 243. Ei erau atit de saraci incit naveau dupa ce bea apa. ISPIRESCU L. 174. Voinicel shi sprintenel Dar sarac k vai de el. ALECSANDRI P. P. 105. La omul sarac nici boii nu trag. ◊ Expr. Sarac lipit (pamintului) v. lipit. Sarac shi curat se spune despre cei care prefera sa ramina saraci decit sa se imbogatzeasca prin mijloace incorecte. Mai bine sa fiu sarac shi curat decit bogat shi hulit de lume. ALECSANDRI T. 65. ◊ (Substantivat) Dama shi dupun sarac Numai sa traiesc cu drag. JARNÍKBIRSEANU D. 275. ♦ (Substantivat) Cershetor. Deacum vor fi shi ei bogatzi... SHi vor avea shi ei ce da Saracilor deacum. COSHBUC P. I 110. ♦ (Despre lucruri) Care reflecta saracia; saracacios. Au trecut ani la mijloc shi viatza sa scurs linishtita in casa saraca. DUNAREANU CH. 9. 2. (Despre tzari orashe) Lipsit de bunuri materiale (mai ales naturale) populat de oameni putzin avutzi. 3. Lipsit de... fara. Fratele cel sarac sarac sa fie de pacate tot avea shi el o pareche de boi. CREANGA P. 37. Sarac de bunuri frumusetze shi spirit. EMINESCU N. 72. ◊ Expr. Sarac cu duhul = lipsit de inteligentza de agerime de spirit; prost. ♦ (Urmat de determinari introduse prin prep. «in») Care poseda ceva in cantitate nesatisfacatoare. Legume sarace in vitamine. ▭ Vazduhul era tot mai uscat shi mai sarac in aer. DUMITRIU P. F. 10. ♦ (Despre pamint) Lipsit de componentzii care il fac propriu pentru agricultura; neproductiv neroditor. Pamintul de pe dealul Stanicutzului e sarac da roade putzine. STANCU D. 171. ♦ Fig. Lipsit de contzinut neexpresiv. Stil sarac. 4. (Exprima o stare afectiva de obicei compatimire fatza de cineva sau de ceva) Vrednic de mila; biet sarman nenorocit. Turcului nu i atit de Tomsha cit de lina care o tunde de pe saraca tzara k de peo oaie. SADOVEANU O. VII 148. Saraci ochishorii mei Multa lume vaz cu ei Dar nu vaz oameni deai mei... Sarac piciorushul meu De teai vedean satul meu! JARNÍKBIRSEANU D. 200. ◊ (Substantivat) Dar saracul era in cele de pe urma minute. NEGRUZZI S. I 62. Cum nu iau fost mila de bietul dobitoc?... saracul nevinovat fiind lau omorit. DRAGHICI R. 65. ◊ (Substantivat in expr. variind dupa gen de obicei shi dupa numar) Saracul (sau sarac) de mine (de tine etc.) = bietul de mine (de tine etc.). Sa fiu chiar shchioapa cei apoi? K ce tzie drag tot drag ramine! Eu nu zic ba! Dar uite joi Nie nunta draga e k mine Tu cum sa joci? Sarac de noi! Sa stai la masantre batrine. COSHBUC P. I 182. Na cam patzito saracul de mine! ALECSANDRI T. 381. Daca nu neom jalui la dta... la cine sa ridicam glasul saracii de noi! id. T. I 170. ◊ (Epitetul e atribuit obiectului care pricinuieshte starea de compatimire) Saraca strainatate Mult eshti plina de pacate SHi nam maica sa ma cate. JARNÍKBIRSEANU D. 173. ◊ (Exprima simpatie uneori cu o nuantza de ironie) Vai sarace poloboace de teai face mai incoace! CREANGA A. 139. Sarac plug cu shese boi Dragumii mie de voi! JARNÍKBIRSEANU D. 27. Variante: sireác a (C. PETRESCU I. II 130 VLAHUTZA CL. 116 CARAGIALE O. I 54) (regional) sareác a (SBIERA P. 288 SHEZ. II 79) adj.

SARÁC ~k (~ci ~ce) 1) shi substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existentza; sarman; nevoiash; mizer. ◊ La cel ~ nici boii nu trag se spune despre cineva caruia nui merge care sufera eshecuri in orice intreprindere. 2) shi fig. Care nu are in masura suficienta ceea ce trebuie; gol. TZinut ~. 3) shi substantival Care trezeshte mila; vrednic de mila; biet; nenorocit; sarman. ~cii sinistratzi! ◊ ~cul de mine (de tine) bietul de mine (de tine). /<sl. siraku

sarac a. 1. care n’are cele trebuincioase: oameni saraci; 2. care produce putzin: o tzara saraca; 3. prost in felul sau: hrana saraca; 4. vrednic de compatimire: saracul; 5. orfan: copil sarac de parintzi. [Slav. SIRAKŬ]. ║ m. ce s’afla in lipsa cershetor.

sarác a adj. (vsl. sirakŭ sarac de unde vine shi forma glumeatza sireacu; bg. sirb. sirak orfan; rut. saraka golan cershetor. V. sarman). Lipsit de cele necesare sarman: un om sarac. Care nu produce mult din care nu se poate cishtiga mult: pamint sarac tzarĭ sarace. In mica cantitate saŭ lipsit de elementele necesare: o hrana saraca. Bĭet sarman demn de mila saŭ de ĭubire: Saracele florĭ scuturate de vint! Saraca lume! Sarace de tine! Sarac cu duhu smerit modest (greshit tradus de uniĭ pin „prost”): fericitzĭ ceĭ cu duhu k a lor este imparatzia cerurilor (Ev.). Sarac (orĭ) calic lipit pamintuluĭ. V. lipit. Subst. Calic cershetor: un sarac la usha bisericiĭ. Saraca’n de mine (est) saŭ iraculdemine saŭ ráculdemine (nord) strigate de desperare serioasa saŭ glumeatza ild. saroca de mine (din saracamĭ de mine) saŭ saracu (in vechime: saracul) de mine care se intrebuintzeaza indiferent de gen de catre barbat saŭ de catre o femeĭe. In est sarac. In nord in alintatura copiilor salacu bĭetu dragutzu.

salac ~a a vz sarac

saleac ~a a vz sarac

seleac ~a^[1] a vz sarac

serac² ~a a vz sarac

sileac ~a a vz sarac

sirac² ~a a smf vz sarac

sireac ~a a vz sarac

SALEÁC A adj. v. sarac.

sireácu k adj. totdeauna articulat pl. eciĭ ecile (vsl. sirakŭ de unde vine shi sarac). Saracu demnu de mila saŭ de iubire dragutzu (in semn de admiratiune ironica): tot demagogiĭ sireciĭ fac fericirea tzariĭ! SHi augm. sereĭcanu (Cr.).

!sarac adj. m. s. m. pl. saraci; adj. f. s. f. sarak pl. sarace

sarác adj. m. pl. saráci; f. sarák pl. saráce

sarác adj. m. pl. saráci; f. sg. sarák pl. saráce

sarac.

SARÁC adj. s. 1. adj. s. calic necajit nevoiash oropsit sarman (livr.) mizer (rar) mofluz (inv. shi pop.) neajuns neavut pirpiriu (pop. shi fam.) nepricopsit (pop.) saracan (inv. shi reg.) mishel slabanog (reg.) misaricios oarfan obielos pamantit (Ban.) bedash (inv.) measer neputernic neputincios siromah (fam. fig. shi depr.) paduchios. (E un biet om ~ care trebuie ajutat.) 2. adj. v. biet. 3. adj. v. saracacios. 4. adj. modest saracacios simplu. ( O nunta ~.) 5. adj. v. sterp. 6. adj. v. insuficient. 7. adj. redus. (Are un vocabular ~.) 8. adj. v. slab. 9. adj. v. comun.

SARÁC adj. s. v. orfan vaduv.

SARÁC s. v. cershetor milog.

sarac adj. s.v. ORFAN. VADUV.

sarac s. v. CERSHETOR. MILOG.

SARAC adj. s. 1. adj. s. calic necajit nevoiash sarman (livr.) mizer (rar) mofluz (inv. shi pop.) neajuns neavut pirpiriu (pop. shi fam.) nepricopsit (pop.) saracan (inv. shi reg.) mishel slabanog (reg.) misaricios oarfan obielos pamintit (Ban.) bedash (inv.) measer neputernic neputincios siromah (fam. fig. shi depr.) paduchios. (E un biet om ~ care trebuie ajutat.) 2. adj. biet nenorocit nevoiash sarman (livr.) mizer pauper (pop.) nemernic pacatos saracan (inv. shi reg.) ticait ticalos (prin Munt. shi Olt.) saget (inv.) cainic mishel mishelos. (Un tzaran ~; ~ul de mine!) 3. adj. mizerabil saracacios umil. (Un interior ~.) 4. adj. modest saracacios simplu. (O nunta ~.) 5. adj. nefertil neproductiv neroditor slab steril sterp (rar) nerodnic saracacios sec (Transilv.) macru (inv.) neproducator sterpos. (Un sol ~.) 6. adj. insuficient neindestulator nesatisfacator redus. (Un inventar ~ de utilaje.) 7. adj. redus. (Are un vocabular ~.) 8. adj. slab (fig.) chior orb. (O lumina ~.) 9. adj. banal comun neinsemnat obishnuit. (Viatza pictorului X e uimitor de ~.)

Sarac ≠ avut bogat manos opulent

sarác (sarák) adj. 1. Nevoiash sarman. 2. Amarit nenorocit. 3. Redus meschin. 4. Orfan. Var. sireac. Sl. sirakŭ (Miklosich Slaw. Elem. 44; Cihac II 326; Phlippide II 732; C. C. Giurescu R. istorica XIII 2343) cf. bg. sb. sirak „orfan”. Der. saracan s. m. (sarac); aracan (var. ara ira) interj. (vai) forma abreviata de la sarac (de mine) cf. Graur BL IV 1102; saracacios adj. (sarac umil); saracesc adj. (saracacios); saraceshte adv. (k saracii); saraci vb. (a deveni sarac a se ruina; a lasa pe cineva fara resurse a priva; a compatimi); saracie s. f. (mizerie; lipsa amaraciune; cu prep. de in functzie adj. nenorocit prapadit); saracila s. m. (porecla pentru un sarac; calic); saracime s. f. (multzime de saraci). Din rom. provine rut. saraka (Miklosich Fremdw. 124).

saleac adj. v. seleac („sarman”).

SARAC Gheorghe (n. 1938 sat Balaia jud. Bihor) tenor shi cantaretz roman de muzica populara shi romantze. Repertoriu folcloric autentic de cantece vechi specifice stilului bihorean cantece taraganate de shezatoare jocuri. Stil bazat pe caldura shi patosul interpretarii; antologii shi integrale ale romantzei romaneshti pe versuri de Mihai Eminescu Vasile Alecsandri Octavian Goga George Coshbuc.

BEATI PAUPERES SPIRITU (lat.) fericitzi (sunt) cei saraci cu duhul Matei 5 3. Expresie care se foloseshte ironic pentru cei care fara a fi inteligentzi reushesc in actziunile lor.

MOARA SARACA v. Moara Vlasiei.

aspirina saracului expr. (glum.) contact sexual

OM SARAC boschetar buretzar golan matzefripte matzegoale palmash purice flaushat saracila.

sarac cu duhul expr. (d. oameni) lipsit de inteligentza / de spirit prost.