mediocru ~a [At: IC. LUM. (1841) 106 / P: ~dio~ / Pl: ~ri ~re / E: fr médiocre] 12 a av (D. insushiri sau manifestari ale oamenilor) (Care se afla) intre doua limite extreme Si: mijlociu (89) potrivit. 34 av a (D. insushiri sau manifestari ale oamenilor) (intrun mod) care nu iese din comun fiind lipsit de importantza sau de stralucire Si: banal modest (6). 5 sm Om mediocru (4). 67 av a (In mod) meschin (8). 89 sm a (Om) care are putzina inteligentza capacitate ori cultura putzin spirit sau talent Si: limitat marginit (5) slab.

MEDIÓCRU A mediocri e adj. 1. Care nu iese din comun la un nivel modest mijlociu comun. Dumnealui nar fi putut ingadui raspunsuri mediocre unui elev carel socotea intre elementele valoroase ale gimnaziului. SADOVEANU N. F. 130. Sa supus prejudecatzilor shi socotelilor strimte clocite intro familie cu destin mediocru. C. PETRESCU R. DR. 301. Doua surori tinere au adus dulceatza shi cafea. Una din ele... frumoasa k o zina. Cealalta de o frumusetze mai mediocra. BOLINTINEANU O. 347. ◊ (Rar adverbial) Gasisem locuintza shi intretzinere... eram mediocru multzumit. GALACTION O. I 99. 2. (Despre oameni despre calitatzile shi activitatea lor) Lipsit de stralucire fara spirit fara valoare. Peruianu era un avocat mediocru dar invirtea afaceri care nu mai erau mediocre. VLAHUTZA O. A. III 44.

MEDIÓCRU A adj. 1. Comun obishnuit; mijlociu. 2. Fara stralucire fara valoare fara spirit. [Pron. dio. / < fr. médiocre cf. lat. mediocris].

MEDIÓCRU A adj. 1. comun obishnuit; mijlociu. 2. cu capacitatzi intelectuale reduse fara valoare. (< fr. médiocre lat. mediocris)

MEDIÓCRU ~a (~i ~e) 1) Care se afla intre doua partzi extreme sau intre doua lucruri de aceeashi natura. Pasiune ~a. 2) Care este insuficient (in cantitate sau calitate); lipsit de valoare cantitativa sau calitativa. Salariu ~. Hrana ~a. 3) (despre persoane sau despre manifestarile lor) Care manifesta insuficientza intelectuala; marginit; limitat; redus. Elev ~. Capacitate ~a. [Sil. dio] /<fr. médiocre

mediocru a. 1. care e intre mare shi mic intre bun shi rau; 2. fig. de putzina inteligentza de putzin talent om mediocru. ║ n. ceea ce e mediocru mijlociu.

*mediócru a adj. (lat. medíocris shi mediócris d. médius mediŭ; fr. médiocre it. mediócre). Care e intre mare shi mic intre bun shi prost dar maĭ degraba prost: carte mediocra om mediocru. Adv. In mediocru cam prost: a picta mediocru.

mediócru (diocru) adj. m. pl. mediócri; f. mediócra pl. mediócre

mediócru adj. m. (sil. diocru) pl. mediócri f. sg. mediócra pl. mediócre

mediocru f. mediocra

MEDIÓCRU adj. 1. comun mijlociu potrivit. (Un elev ~.) 2. (fig.) obscur. (Un poet ~.) 3. modest redus scazut. (Opera de valoare ~.)

MEDIOCRU adj. 1. comun mijlociu potrivit. (Un elev ~.) 2. (fig.) obscur. (Un poet ~.) 3. modest redus scazut. (Opera de valoare ~.)

Mediocru ≠ distins eminent ilustru remarcabil talentat