PERSOÁNA persoane s. f. 1. Individ al speciei umane om considerat prin totalitatea insushirilor sale fizice shi psihice; fiintza omeneasca ins. ♦ In persoana = a) loc. adj. shi adv. insushi personal singur (fara intermediul cuiva); b) loc. adj. intruchipat in carne shi oase personificat. + (inv.) Personaj (2). 2. (In sintagmele) Persoana fizica = om considerat k subiect cu drepturi shi cu obligatzii shi care participa in aceasta calitate la raporturile juridice civile. Persoana juridica (sau morala) = organizatzie institutzie etc. care avand o alcatuire de sine statatoare shi un patrimoniu propriu in vederea indeplinirii unui anume scop admis de lege este subiect cu drepturi shi cu obligatzii deosebit de persoanele fizice care intra in componentza acestora. 3. Categorie gramaticala specifica verbului shi unor pronume (personal reflexiv posesiv de intarire) prin care se indica vorbitorul interlocutorul shi orice obiect deosebit de vorbitor shi de interlocutor; fiecare dintre formele flexionare ale verbului shi ale unor pronume prin care se indica raporturile de mai sus. 4. (Rel.) Subiectul care este shi ishi asuma in mod individual substantza comuna a lui Dumnezeu: Dumnezeu este unu in trei persoane Hristos este unu k persoana. Din lat. persona germ. Person fr. personne.

persoana sf [At: (a. 1768) IORGA S. D. XII 82 / V: (inv) ~ona ~rzona / Pl: ~ne / E: lat persona ger Person it persona fr personne] 1 Individ al speciei umane om considerat prin totalitatea insushirilor sale fizice shi psihice Si: creatura fiintza ins (reg) nat (inv) obraz. 2 (Pex) Personalitate. 3 (Ilav) In ~ sau (inv) In ~na sa Personal fara intermediul cuiva. 4 (Ial) Personificat. 5 (Inv) Personaj. 6 (Inv) Membru. 7 (is) ~ fizica Om considerat k subiect de drepturi shi obligatzii shi care participa in aceasta calitate la raporturile juridice civile. 8 (Is) ~ juridica (sau morala) Organizatzie care avand o alcatuire de sine statatoare shi un patrimoniu propriu in vederea indeplinirii unui anume scop admis de lege este subiect al drepturilor shi al obligatziilor deosebit de persoanele fizice care intra in componentza ei. 9 Categorie gramaticala specifica verbului shi unor pronume (personal reflexiv posesiv de intarire) prin care se indica vorbitorul interlocutorul shi orice obiect deosebit de vorbitor shi de interlocutor. 10 Fiecare dintre formele flexibile ale verbului shi ale unor pronume prin care se indica raporturile mai sus definite.

PERSOÁNA persoane s. f. 1. Individ al speciei umane om considerat prin totalitatea insushirilor sale fizice shi psihice; fiintza omeneasca ins. ◊ In persoana = a) loc. adj. shi adv. insushi personal singur (fara intermediul cuiva); b) loc. adj. intruchipat in carne shi oase personificat ♦ (Inv.) Personaj (2). 2. (In sintagmele) Persoana fizica = om considerat k subiect cu drepturi shi cu obligatzii shi care participa in aceasta calitate la raporturile juridice civile. Persoana juridica (sau morala) = organizatzie care avand o alcatuire de sine statatoare shi un patrimoniu propriu in vederea indeplinirii unui anume scop admis de lege este subiect cu drepturi shi cu obligatzii deosebit de persoanele fizice care intra in componentza ei. 3. Categorie gramaticala specifica verbului shi unor pronume (personal reflexiv posesiv de intarire) prin care se indica vorbitorul interlocutorul shi orice obiect deosebit de vorbitor shi de interlocutor; fiecare dintre formele flexionare ale verbului shi ale unor pronume prin care se indica raporturile de mai sus. Din lat. persona germ. Person fr. personne.

PERSOÁNA persoane s. f. 1. Fiintza omeneasca; individ ins. Tinara persoana care ma onorase cu vecinatatea ei era cam de aceeashi virsta cu mine. GALACTION O. I 57. Publicul Bucureshtilor nu sufera nulitatzi; el cere persoane cu talente care sa shtie a ocupa rolurile sale. ALECSANDRI T. I 295. ◊ (Familiar urmat de pronumele posesiv indica pe cel care cu care sau despre care se vorbeshte) Prieteni are gindeshte Care persoana lui o slavesc. ALEXANDRESCU M. 350. ◊ Loc. adj. In persoana = a) insushi personal singur (fara intermediul altora). Iata k se pomeneshte la redactzie cun tinar... Era Dinicu in persoana. VLAHUTZA O. A. III 80. Cum spusei cocoana a venit sa ma roage sa merg la varusau... De ce nu te duci dta in persoana? itzi este var bun. CARAGIALE O. II 335; b) intruchipat in carne shi oase personificat. Tartuffe este ipocrizia in persoana. ◊ Persoana juridica v. juridic. 2. Categorie gramaticala a pronumelui shi a conjugarii verbelor indicind pe vorbitor pe cel caruia i se adreseaza vorbitorul sau pe cel despre care se vorbeshte. La persoana a IIIa se deosebesc forme pentru genul masculin shi genul feminin. GRAM. ROM. I 192.

PERSOÁNA s.f. 1. Fiintza omeneasca; om; individ ins. ♦ In persoana = a) personal insushi; b) in carne shi oase. ♦ (Jur.) Persoana fizica = om privit k subiect cu drepturi shi obligatzii; persoana juridica = intreprindere institutzie etc. careia legea i acorda drepturi shi datorii fiind recunoscuta k subiect de drept. 2. Categorie gramaticala a pronumelui shi a conjugarii verbelor care indica pe vorbitor pe cel caruia i se adreseaza sau pe cei despre care se vorbeshte. [< lat. persona cf. it. persona fr. personne].

PERSOÁNA s. f. 1. individul uman considerat prin totalitatea insushirilor fizice shi psihice; fiintza omeneasca ins. ♦ in ~ = a) personal. b) in carne shi oase. ♦ (jur.) ~ fizica = om privit k subiect cu drepturi shi obligatzii. ~ juridica = intreprindere institutzie etc. careia legea i acorda drepturi shi datorii recunoscuta k subiect de drept. 2. categorie gramaticala specifica verbului shi unor pronume care indica pe cel caruia i se adreseaza sau pe cel despre care se vorbeshte; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprima aceasta categorie. (< lat. persona fr. personne)

PERSOÁNA ~e f. 1) Reprezentant al speciei umane privit in ansamblul trasaturilor sale fizice shi psihice; fiintza umana; om; individ; ins. 2) Om (sau organizatzie) luat in raport cu societatea shi privit k subiect cu drepturi shi cu obligatzii. 3) lingv. Categorie gramaticala proprie pronumelor shi verbelor care indica vorbitorul interlocutorul sau pe cel despre care se vorbeshte. [G.D. persoanei] /<lat. persona germ. Person fr. personne

persoana f. 1. fiintza un barbat sau o femeie: o persoana amabila; 2. persoana civila (juridica) se zice de Statul shi de unele ashezaminte considerate de lege k indivizi: comunele sunt persoane civile; 3. Gram. rolul vorbelor in cuvantare subiectul verbului: pronume de a treia persoana; 4. una din fetzele Sfintei Treimi: cele trei persoane divine.

*persoána (oa dift.) f. pl. e (lat. persóna masca rol de actor personagiŭ de teatru persoana). Om (barbat orĭ femeĭe) ins: shedeaŭ la masa cincĭ persoane la intrare se plateshte un franc de persoana (pop. de cap de cacĭula). Om individ considerat in parte: fericirea depinde de persoana. Gram. Persoana intiĭa aceĭa care vorbeshte; persoana a doŭa aceĭa cu care vorbeshtĭ; persoana a treĭa aceĭa despre care se vorbeshte. Teol. Cele treĭ persoane divine sfinta Treime. In persoana in carne shi oase realmente in fiintza chear singur: ma duc eŭ in persoana. Persoana morala saŭ juridica societate recunoscuta de tribunal shi considerata k cum ar fi o persoana reala. Fara consideratziune de persoane fara nicĭ o preferentza pentru nimenĭ. A plati cu persoana ta a suferi urmarile unuĭ pericul.

persona sf vz persoana

perzona sf vz persoana

shmaler sm [At: LEXIC REG. 109 / Pl: ~i / E: shmala¹ + er] (Buc) 1 Persoana care se ocupa cu taiatul shmalelor¹. 2 Persoana care se ocupa cu alegerea shmalelor¹ dintre alte scanduri.

persoána s. f. g.d. art. persoánei; pl. persoáne

persoána s. f. g.d. art. persoánei; pl. persoáne

PERSOÁNA s. 1. chip fatza figura individ ins om (pop.) creshtin suflet (Ban. shi Transilv.) nat (inv.) ipochimen obraz (fam.) mutra tip (peior.) creatura specimen. (Am vazut acolo multe ~ cunoscute.) 2. v. om. (~ iubita.) 3. cap individ ins om (fig.) caciula. (Cate 5000 de lei de ~.) 4. (PSIH.) personalitate.

PERSOÁNA s. v. erou personaj.

PERSOANA s. 1. chip. fatza figura individ ins om (pop.) creshtin suflet (Ban. shi Transilv.) nat (inv.) ipochimen obraz (fam.) mutra tip (peior.) creatura specimen. (Am vazut acolo multe ~ cunoscute.) 2. cap. individ ins om (fig.) caciula. (Cite 5 lei de ~.) 3. (PSIH.) personalitate.

persoana s. v. EROU. PERSONAJ.

persoána (persoáne) s. f. Fiintza umana individ. Fr. personne. Der. personaj (var. personagiu) s. m. din fr. personnage var. din it. personaggio; personal adj. (de persoana al persoanei; s. n. tren de persoane) din fr. personnel; personalitate s. f.; personifica vb.; impersonal adj. toate din fr.

PERSOÁNA s. f. (< lat. persona cf. it. persóna fr. personne germ. Person): categorie gramaticala flexionara nespecifica purtatoare a raportului ce se stabileshte intre locutor (vorbitor) interlocutor cel care nu este prezent shi actziunea exprimata de verb. Este proprie pronumelor (personale posesive de intarire shi reflexive) shi verbelor. Se manifesta solidar shi simultan cu categoria numarului. In limba romana exista trei p.: p. I reprezentata de locutor (de cel care vorbeshte cu cineva de vorbitor; de cel care pune intrebari cuiva de cel care emite o comunicare destinata cuiva de fatza de emitzator); p. a IIa reprezentata de interlocutor (de cel cu care se vorbeshte de cel care raspunde la intrebarile puse de locutor) shi p. a IIIa reprezentata de cel despre care se vorbeshte in discutzia dintre locutor shi interlocutor de cel care nu ia parte la aceasta discutzie shi poate fi reprezentat printro persoana sau printrun obiect.

AD HOMINEM (lat.) la om la persoana Argumentum ad hominem mod de argumentare care vizeaza adversarul k persoana shi nu fondul afirmatziilor sale.

ERIPITUR PERSONA MANET RES (lat.) persoana piere lucrul ramane Opera supravietzuieshte intotdeauna creatorului ei.

A STA LA PANDA PENTRU A PREVENI APARITZIA INOPINATA A UNEI PERSOANE NEDORITE a sta de shase / de shest a sta la perghea / de shest a tzine de shase a tzine lacatul / marginea.