PERSOÁNA s. f. (< lat. persona cf. it. persóna fr. personne germ. Person): categorie gramaticala flexionara nespecifica purtatoare a raportului ce se stabileshte intre locutor (vorbitor) interlocutor cel care nu este prezent shi actziunea exprimata de verb. Este proprie pronumelor (personale posesive de intarire shi reflexive) shi verbelor. Se manifesta solidar shi simultan cu categoria numarului. In limba romana exista trei p.: p. I reprezentata de locutor (de cel care vorbeshte cu cineva de vorbitor; de cel care pune intrebari cuiva de cel care emite o comunicare destinata cuiva de fatza de emitzator); p. a IIa reprezentata de interlocutor (de cel cu care se vorbeshte de cel care raspunde la intrebarile puse de locutor) shi p. a IIIa reprezentata de cel despre care se vorbeshte in discutzia dintre locutor shi interlocutor de cel care nu ia parte la aceasta discutzie shi poate fi reprezentat printro persoana sau printrun obiect.