PERSOÁNA persoane s. f. 1. Individ al speciei umane om considerat prin totalitatea insushirilor sale fizice shi psihice; fiintza omeneasca ins. ♦ In persoana = a) loc. adj. shi adv. insushi personal singur (fara intermediul cuiva); b) loc. adj. intruchipat in carne shi oase personificat. + (inv.) Personaj (2). 2. (In sintagmele) Persoana fizica = om considerat k subiect cu drepturi shi cu obligatzii shi care participa in aceasta calitate la raporturile juridice civile. Persoana juridica (sau morala) = organizatzie institutzie etc. care avand o alcatuire de sine statatoare shi un patrimoniu propriu in vederea indeplinirii unui anume scop admis de lege este subiect cu drepturi shi cu obligatzii deosebit de persoanele fizice care intra in componentza acestora. 3. Categorie gramaticala specifica verbului shi unor pronume (personal reflexiv posesiv de intarire) prin care se indica vorbitorul interlocutorul shi orice obiect deosebit de vorbitor shi de interlocutor; fiecare dintre formele flexionare ale verbului shi ale unor pronume prin care se indica raporturile de mai sus. 4. (Rel.) Subiectul care este shi ishi asuma in mod individual substantza comuna a lui Dumnezeu: Dumnezeu este unu in trei persoane Hristos este unu k persoana. Din lat. persona germ. Person fr. personne.