PERSONÁJ personaje s. n. 1. Persoana (1) care detzine o functzie importanta in viatza politica sociala culturala; personalitate (3) 2. Fiecare dintre persoanele (1) care figureaza intro opera literara; erou intro opera literara muzicala cinematografica sau plastica. ◊ Personaj alegoric = personificare in literatura sau in artele plastice a unei notziuni abstracte a unei idei a unor sentimente etc. ♦ P. anal. Persoana care are un rol in anumite intamplari. [Var.: (rar) personágiu s. n.] Din fr. personnage it. personaggio.

personaj sn [At: I. GOLESCU C. / V: ~agiu (Pl: ~agii shi ~age) / Pl: ~e / E: fr personnage it personaggio] 1 Persoana (2) care detzine o functzie importanta in viatza politica sociala culturala Si: personalitate Vz figura. 2 Fiecare dintre persoanele dintro opera literara Si: (inv) persoana Vz erou. 3 (Pan) Persoana (1) care are un rol in anumite imprejurari.

PERSONÁJ personaje s. n. 1. Persoana (1) care detzine o functzie importanta in viatza politica sociala culturala; personalitate (3). 2. Fiecare dintre persoanele (1) care figureaza intro opera literara; erou intro literatura muzicala cinematografica sau plastica. ♦ P. anal. Persoana care are un rol in anumite intamplari. [Var.: (astazi rar) personágiu s. n.] Din fr. personnage it. personaggio.

PERSONÁJ personaje s. n. (SHi in forma personagiu) Fiintza care indeplineshte un rol intro actziune; (in special) erou intro opera literara. Personajele unei piese. ▭ Erau personagii din Revizorul shi Suflete moarte. SADOVEANU E. 220. ◊ (Insotzit de epitete uneori ironic) A devenit in felul lui un personagiu cunoscut. C. PETRESCU C. V. 228. Varianta: personágiu personagii s. n.

PERSONÁJ s.n. 1. Persoana erou intro opera literara muzicala cinematografica sau plastica. ♦ Persoana care indeplineshte un rol intro anumita intamplare. 2. Om cu vaza; personalitate marcanta; figura. [Var. personagiu s.n. / < fr. personnage it. personaggio].

PERSONÁJ s. n. 1. persoana erou intro opera literara muzicala cinematografica. ◊ persoana care indeplineshte un rol intro anumita intamplare. 2. om cu vaza; personalitate. (< fr. personnage it. personaggio)

PERSONÁJ ~e n. 1) Persoana care joaca un rol important in viatza sau in societate. 2) Persoana care figureaza intro opera literara. 3) Erou al unei opere literare muzicale teatrale sau cinematografice. 4) Figura umana reprezentata intro opera plastica. /<fr. personnagge it. personaggio

personaj n. 1. persoana insemnata ilustra; 2. persoana ce figureaza intr’o piesa sau roman; 3. rol ce joaca un actor: 4. fig. rol ce joaca in lume: e un trist personaj (= fr. personnage).

personagiu sn vz personaj

PERSONÁGIU s.n. v. personaj.

personájsimból s. n. (lit.) Personaj cu valoare de simbol ◊ „Din grupuri se detasheaza pline de energie doua personajesimbol: comunistul shi logodnica lui.” Sc. 6 VII 72 p. 4. ◊ „Un personajsimbol de alt regn estetic deci in abstractizari exprese ar fi parut aleatoriu shi suprapus daca autorul nu lar fi implantat cu fortza shi originalitatea personificarii in sistemul constituit de celelalte.” R.lit. 21 VI 73 p. 2 (din personaj + simbol)

personájsurpríza s. n. (lit.) Personaj literar cu o comportare surprinzatoare ◊ „In «Oamenii inving» (M.B.) este un personajsurpriza: ishi reneaga idealurile umanitariste.” Cont. 29 III 63 p. 4. ◊ „In rolurile lor E.B. shi O.T. (un personajsurpriza) aduc un aer straniu.” Cont. 7 XI 75 p. 2 (din personaj + surpriza)

*personágiŭ n. shi (ob.) áj n. pl. e (fr. personnage it. personaggio). Persoana ilustra: marile personagiĭ ale antichitatziĭ. Iron. Ipochimen: cineĭ acest ridicul personagiŭ? Persoana care figureaza intr’o pĭesa teatrala intr’un romantz. Rol de actor. Fig. Rolu carel jocĭ in lume ocupatziunea care o aĭ: a face un trist personaj.

personáj s. n. pl. personáje

personáj s. n. pl. personáje

personaj pl. personaje

personaj je.

PERSONÁJ s. 1. erou (inv.) persoana. (~ intro opera literara.) 2. (inv.) fatza obraz. (~ intro piesa.) 3. rol. (Ce ~ interpretezi?) 4. v. personalitate.

PERSONAJ s. 1. erou (inv.) persoana. (~ intro opera literara.) 2. (inv.) fatza obraz. (~ intro piesa.) 3. rol. (Ce ~ interpretezi?) 4. personalitate. (Un ~ marcant.)

PERSONAJ (< fr. personnage < lat. persona deschizatura in masca actorilor antici prin care iesheau vorbele acestora) Intruchipand o diversitate de tipuri umane personajele categorie literara sint prezentate in raporturile lor cu intriga operei literare cu o anumita conceptzie de viatza cu celelalte personaje cu atmosfera cu mediul social etc. Literatura epica shi dramatica din secolul al XlXlea este populata de o mare diversitate de personaje care constituie o adevarata galerie de tipuri umane. In critica se folosesc mai multe denumiri aproape sinonime in legatura cu personajele: erou literar figura imaginepersonaj etc. Personajele oricum sint ele denumite constituie elementul esentzial din opera. De aceea operele literare se interpreteaza shi se valorifica adesea mai ales dupa eroi shi mai putzin dupa situatzii. Capacitatea de a infatzisha omul este diferita pentru fiecare gen obiectiv epic shi dramatic. In operele epice personajul este surprins pe toate planurile atit exterior cit shi interior. In dramaturgie datorita concentrarii shi conditziilor scenice analiza directa a personajului de catre autor este mai dificila. Personajul literar a fost conceput shi realizat in mod diferit pe parcursul etapelor literaturii. Astfel in clasicism personajul se prezinta cu biografia sa completa cu caracterul definit geometric. Obiectivizarea shi consecventza constituie logica personajului ceea ce a dus la unitatea sa de caracter. In romantism personajul este construit prin procedee antitetice iar in literatura realista personajele prezinta o mai mare adincime cu o bogata viatza interioara. In proza epica mai ales in roman k shi in dramaturgia moderna sau produs o serie de mutatzii in conceperea shi structurarea personajelor ajunginduse pina la dizolvarea lor. In dramaturgie personajul k imagine a eroului literar devine intruchiparea scenica a unui rol ceea ce caracterizeaza dealtfel artele de spectacol (teatru opera cinematografie coregrafie etc). Imaginea eroului dramatic intruchipata in imaginea reala omeneasca a actorului se infatzisheaza spectatorului in mod autonom fara prezentza sau interventzia autorului care in roman nuvela poem sugereaza cititorului cum sai intzeleaga pe eroii epici le analizeaza lumea interioara motivele ascunse ale actziunii lor. Din faptul k imaginea dramatica a personajului „e insufletzita” doar pe scena deriva necesitatea k lectura unei piese de teatru sa fie sprijinita shi de vizionarea spectacolului. In evolutzia dramaturgiei sau produs o serie de mutatzii in modul de a concepe shi a realiza personajele. Astfel in tragedia clasica majoritatea personajelor au trasaturi eroice intruchipind insushiri ideale de caracter (mindrie dirzenie curaj demnitate sentimentul datoriei sh.a.) care reies din lupta cu destinul pe cind in tragedia shakespeariana personajul este conceput shi realizat mai complex framintat de probleme de viatza prezentind shi virtutzi dar shi slabiciuni omeneshti (Hamlet regele Lear Macbeth etc.). In drama romantica in afara de gruparea in simetrie antitetica a personajelor contrastul de tendintze apare chiar in caracterul unui singur personaj care este construit tot antitetic (smerenia aparenta a lui Vlaicu voda in contrast cu firea lui hotarita dirza in conflictul cu doamna Clara). Drama realista moderna aducid pe scena probleme sociale ale contemporaneitatzii concretizeaza conflictele in chipuri de oameni obishnuitzi purtatori ai mentalitatzii de clasa impinshi in actziune de pasiune shi idei care le definesc profilul de oameni ai anumitor epoci ai unui anumit mediu. Clasificari in functzie de anumite criterii diferentziaza personajele in fantastice legendare alegorice istorice etc. aceasta de exemplu din punctul de vedere al raportului lor cu realitatea; in principale shi secundare dupa locul lor in compozitzia operei shi in pozitive shi negative din punct de vedere etic sh.a.