PERSONAJ (< fr. personnage < lat. persona deschizatura in masca actorilor antici prin care iesheau vorbele acestora) Intruchipand o diversitate de tipuri umane personajele categorie literara sint prezentate in raporturile lor cu intriga operei literare cu o anumita conceptzie de viatza cu celelalte personaje cu atmosfera cu mediul social etc. Literatura epica shi dramatica din secolul al XlXlea este populata de o mare diversitate de personaje care constituie o adevarata galerie de tipuri umane. In critica se folosesc mai multe denumiri aproape sinonime in legatura cu personajele: erou literar figura imaginepersonaj etc. Personajele oricum sint ele denumite constituie elementul esentzial din opera. De aceea operele literare se interpreteaza shi se valorifica adesea mai ales dupa eroi shi mai putzin dupa situatzii. Capacitatea de a infatzisha omul este diferita pentru fiecare gen obiectiv epic shi dramatic. In operele epice personajul este surprins pe toate planurile atit exterior cit shi interior. In dramaturgie datorita concentrarii shi conditziilor scenice analiza directa a personajului de catre autor este mai dificila. Personajul literar a fost conceput shi realizat in mod diferit pe parcursul etapelor literaturii. Astfel in clasicism personajul se prezinta cu biografia sa completa cu caracterul definit geometric. Obiectivizarea shi consecventza constituie logica personajului ceea ce a dus la unitatea sa de caracter. In romantism personajul este construit prin procedee antitetice iar in literatura realista personajele prezinta o mai mare adincime cu o bogata viatza interioara. In proza epica mai ales in roman k shi in dramaturgia moderna sau produs o serie de mutatzii in conceperea shi structurarea personajelor ajunginduse pina la dizolvarea lor. In dramaturgie personajul k imagine a eroului literar devine intruchiparea scenica a unui rol ceea ce caracterizeaza dealtfel artele de spectacol (teatru opera cinematografie coregrafie etc). Imaginea eroului dramatic intruchipata in imaginea reala omeneasca a actorului se infatzisheaza spectatorului in mod autonom fara prezentza sau interventzia autorului care in roman nuvela poem sugereaza cititorului cum sai intzeleaga pe eroii epici le analizeaza lumea interioara motivele ascunse ale actziunii lor. Din faptul k imaginea dramatica a personajului „e insufletzita” doar pe scena deriva necesitatea k lectura unei piese de teatru sa fie sprijinita shi de vizionarea spectacolului. In evolutzia dramaturgiei sau produs o serie de mutatzii in modul de a concepe shi a realiza personajele. Astfel in tragedia clasica majoritatea personajelor au trasaturi eroice intruchipind insushiri ideale de caracter (mindrie dirzenie curaj demnitate sentimentul datoriei sh.a.) care reies din lupta cu destinul pe cind in tragedia shakespeariana personajul este conceput shi realizat mai complex framintat de probleme de viatza prezentind shi virtutzi dar shi slabiciuni omeneshti (Hamlet regele Lear Macbeth etc.). In drama romantica in afara de gruparea in simetrie antitetica a personajelor contrastul de tendintze apare chiar in caracterul unui singur personaj care este construit tot antitetic (smerenia aparenta a lui Vlaicu voda in contrast cu firea lui hotarita dirza in conflictul cu doamna Clara). Drama realista moderna aducid pe scena probleme sociale ale contemporaneitatzii concretizeaza conflictele in chipuri de oameni obishnuitzi purtatori ai mentalitatzii de clasa impinshi in actziune de pasiune shi idei care le definesc profilul de oameni ai anumitor epoci ai unui anumit mediu. Clasificari in functzie de anumite criterii diferentziaza personajele in fantastice legendare alegorice istorice etc. aceasta de exemplu din punctul de vedere al raportului lor cu realitatea; in principale shi secundare dupa locul lor in compozitzia operei shi in pozitive shi negative din punct de vedere etic sh.a.