PERSONALITÁTE personalitatzi s. f. 1. Ceea ce este propriu caracteristic fiecarei persoane (1) shi o distinge k individualitate conshtienta shi libera; ansamblu de insushiri stabile ce caracterizeaza mental shi comportamental o persoana; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ Personalitate juridica = calitatea de subiect de drepturi shi obligatzii a unei organizatzii. 2. Persoana cu aptitudini shi cu insushiri deosebite cu autoritate shi prestigiu care aduce o contributzie valoroasa in domeniul socialpolitic culturalshtiintzific etc. ♦ Personalitate istorica = conducator al unui stat al unui popor etc. care prin activitatea sa exercita o influentza apreciabila asupra destinelor acestora asupra desfashurarii evenimentelor. Cultul personalitatzii = divinizarea reprezentantzilor puterii bisericeshti shi laici sacralizarea acestei puteri. 3. Persoana (1) care detzine o functzie importanta in viatza politica sociala culturala; personaj (1). 4. (Astazi rar; mai ales la pl.) Aluzie tendentzioasa shi jignitoare la adresa unei persoane (1). Din fr. personnalité germ. Personalität.

personalitate sf [At: FL (1838) 98²/38 / Pl: ~tatzi / E: fr personalité ger Personalität] 1 Ceea ce este propriu fiecarei persoane (1) shi o distinge k individualitate Vz individualitate. 2 Fel propriu de a fi al cuiva Vz individualitate. 3 Ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana (1) Vz individualitate. 4 (Is) ~ juridica Calitate de a fi persoana juridica. 5 Persoana cu aptitudini deosebite shi cu alese insushiri intelectuale shi morale avand o contributzie valoroasa intrun anumit domeniu de activitate. 6 (Spc) Conducator a carui activitate sprijininduse pe intzelegerea shtiintzifica a procesului socialistoric shi intruchipand aspiratziile maselor exercita o influentza apreciabila asupra desfashurarii evenimentelor istorice. 7 (Is) Cultul ~tatzii Tendintza a unor conducatori de a cere sa li se acorde tot timpul atentzie shi importantza sa fie adulatzi. 8 Persoana (1) cu functzie importanta in viatza politica sociala culturala Si: personaj (1). 9 (Asr; mpl) Aluzie tendentzioasa shi jignitoare la adresa unei persoane (1).

PERSONALITÁTE personalitatzi s. f. 1. Ceea ce este propriu caracteristic fiecarei persoane (1) shi o distinge k individualitate; ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana; felul propriu de a fi al cuiva. ◊ Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. Persoana cu aptitudini deosebite shi cu alese insushiri intelectuale shi morale care se realizeaza shi se manifesta in mod practic prin reushite intrun anumit domeniu de activitate. 3. Persoana care detzine o functzie importanta in viatza politica sociala culturala; personaj (1). 4. (Astazi rar; mai ales la pl.) aluzie tendentzioasa shi jignitoare la adresa unei persoane (1). Din fr. personnalité germ. Personalität.

PERSONALITÁTE personalitatzi s. f. 1. Ceea ce este propriu unei persoane shi o distinge k individualitate; ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana; felul personal de a fi al cuiva. V. individualitate. Premiantul intii la toate. Doba de carte fara un dram de personalitate. C. PETRESCU I. II 127. Un fond oarecare de personalitate prima ramine negreshit cel putzin asha se zice dar acest fond este asha de subtil. MACEDONSKI O. IV I 46. Coshbuc e un adevarat poet care nu imiteaza cishi resfringe in creatziile sale propria personalitate poetica. GHEREA ST. CR. III 277. Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. Intreprinderile shi organizatziile economice dobindesc personalitate juridica din momentul inregistrarii. 2. Persoana care are insushiri deosebite intrun anumit domeniu de activitate shi care identificinduse cu aspiratziile maselor contribuie la progresul societatzii. Framintarile lui [Tolstoi] renasc sporite in raport cu uriashai personalitate shi experientza vietzii. SADOVEANU E. 230. 3. Persoana care detzine o functzie importanta in viatza politica culturala sau shtiintzifica. Nui place sa shtie in guvern personalitatea aroganta a colonelului. CAMIL PETRESCU O. II 261. Promit k vei reushi a deveni o personalitate in Paris. ALECSANDRI O. P. 130. Cultul personalitatzii v. cult¹. 4. (Invechit) Aluzie tendentzioasa shi jignitoare la adresa unei persoane. Cind un om... shiau insushit dreptate a gasi personalitatzi intro producere literara este dator ashi sprijini zicerea cu dovezi. RUSSO S. 8. Fabulile mele de tot nevinovate Nu se ating de nimeni nau personalitate. De va gasitzi in ele imi pare foarte bine. ALEXANDRESCU M. 257. ◊ (Azi in expr.) A face personalitatzi = a recurge in cursul unei dispute la amanunte din viatza particulara a cuiva pentru al jigni.

PERSONALITÁTE s.f. 1. Ceea ce caracterizeaza o persoana shi o deosebeshte de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate individualitate. ♦ (Jur.) Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 2. Om de seama important persoana cu calitatzi shi merite deosebite intrun domeniu de activitate (shtiintza arta viatza socialpolitica etc.). 3. (Rar; la pl.) Cuvinte jignitoare aluzii tendentzioase la adresa cuiva. [Pl. tatzi. / cf. fr. personnalité it. personalità].

PERSONALITÁTE s. f. 1. ceea ce caracterizeaza o persoana deosebindo de oricare alta; caracterele proprii ale unei persoane; originalitate individualitate. 2. individul uman sub raportul dezvoltarii depline shi al valorificarii sociale a insushirilor persoanei. 3. (jur.) calitatea de subiect cu drepturi shi obligatzii. ♦ ~ juridica = calitatea de a fi persoana juridica. 4. om de seama important persoana cu calitatzi shi merite deosebite intrun domeniu de activitate. ♦ ~ istorica (sau politica) = conducator a carui activitate exercita o influentza puternica asupra desfashurarii evenimentelor istorice; cultul ~atzii = tendintza de a acorda unei personalitatzi calitatzi de infailibilitate un rol exagerat shi exclusiv in faurirea istoriei. (< fr. personnalité germ. Personalität)

PERSONALITÁTE ~atzi f. 1) Totalitate de trasaturi morale shi/sau intelectuale proprii unei persoane prin care aceasta se individualizeaza. 2) Persoana cu aptitudini shi calitatzi morale deosebite; persoana marcanta. ~ politica. [G.D. personalitatzii] /<fr. personnalite germ. Personalität

personalitate f. 1. ceeace apartzine esentzial persoanei ceeace o caracteriza: a avea sentimentul personalitatzii sale; 2. caracterul celui ce e personal: personalitatea unei opere; 3. pl. vorbe ofensatoare in contra unei persoane anumite: a face personalitatzi; 4. personaj: personalitatzile politicei.

*personalitáte f. (mlat. personálitas átis). Caracteru de a fi personal de a se distinge de altziĭ: personalitatea unuĭ savant uneĭ opere. Partzialitate partinire: judecatoru trebuĭe sa fie lipsit de orĭce personalitate. Personagiŭ persoana ilustra: pin acea opera el a devenit o personalitate. Iron: cineĭ aceasta ridicula personalitate? Pl. Insulte ofense atacurĭ cu vorba: lasatzĭ personalitatzile nu facetzĭ personalitatzĭ!

personalitáte s. f. g.d. art. personalitắtzii; pl. personalitắtzi

personalitáte s. f. g.d. art. personalitatzii; pl. personalitatzi

PERSONALITÁTE s. 1. (PSIH.) persoana. 2. personaj. (O ~ marcanta.) 3. individualitate originalitate. (~ unui artist.)

PERSONALITATE s. 1. (PSIH.) persoana. 2. personaj. (O ~ marcanta.) 3. individualitate originalitate. (~ unui artist.)

Personalitate ≠ impersonalitate

OM LIPSIT DE PERSONALITATE galma gaozar mameluc manastire muhaia muratura mut.