PERSONALITÁTE personalitatzi s. f. 1. Ceea ce este propriu unei persoane shi o distinge k individualitate; ansamblu de trasaturi morale sau intelectuale prin care se remarca o persoana; felul personal de a fi al cuiva. V. individualitate. Premiantul intii la toate. Doba de carte fara un dram de personalitate. C. PETRESCU I. II 127. Un fond oarecare de personalitate prima ramine negreshit cel putzin asha se zice dar acest fond este asha de subtil. MACEDONSKI O. IV I 46. Coshbuc e un adevarat poet care nu imiteaza cishi resfringe in creatziile sale propria personalitate poetica. GHEREA ST. CR. III 277. Personalitate juridica = calitatea de a fi persoana juridica. Intreprinderile shi organizatziile economice dobindesc personalitate juridica din momentul inregistrarii. 2. Persoana care are insushiri deosebite intrun anumit domeniu de activitate shi care identificinduse cu aspiratziile maselor contribuie la progresul societatzii. Framintarile lui [Tolstoi] renasc sporite in raport cu uriashai personalitate shi experientza vietzii. SADOVEANU E. 230. 3. Persoana care detzine o functzie importanta in viatza politica culturala sau shtiintzifica. Nui place sa shtie in guvern personalitatea aroganta a colonelului. CAMIL PETRESCU O. II 261. Promit k vei reushi a deveni o personalitate in Paris. ALECSANDRI O. P. 130. Cultul personalitatzii v. cult¹. 4. (Invechit) Aluzie tendentzioasa shi jignitoare la adresa unei persoane. Cind un om... shiau insushit dreptate a gasi personalitatzi intro producere literara este dator ashi sprijini zicerea cu dovezi. RUSSO S. 8. Fabulile mele de tot nevinovate Nu se ating de nimeni nau personalitate. De va gasitzi in ele imi pare foarte bine. ALEXANDRESCU M. 257. ◊ (Azi in expr.) A face personalitatzi = a recurge in cursul unei dispute la amanunte din viatza particulara a cuiva pentru al jigni.