individualitate sf [At: MAIORESCU CR. II 363 / P: ~dua~ / Pl: ~tatzi / E: fr individualité] 1 Totalitate a particularitatzilor specifice unui individ sau unei persoane care deosebesc un individ (1) de altul Si: (nob) individualism (3). 2 Persoana cu insushiri morale sau intelectuale deosebite Si: personalitate. 3 Insushire de a reprezenta o existentza proprie shi distincta k individ (1).

INDIVIDUALITÁTE individualitatzi s. f. 1. Totalitatea particularitatzilor fiecarui individ (mai ales uman) prin care se deosebeshte de altzi indivizi. Individualitatea unui artist. 2. Persoana considerata k posesoarea unor insushiri deosebite. V. personalitate. Iashul la 1839 k shi astazi nu se deosebea prin vreun entuziasm strashnic pentru nici o individualitate. RUSSO S. 27. Pronuntzat: dua.

INDIVIDUALITÁTE s.f. 1. Totalitatea trasaturilor caracteristice ale unui individ prin care acesta se distinge de altzi indivizi. 2. Persoana deosebit de inzestrata de talentata; personalitate. [Pron. dua. / cf. fr. individualité].

INDIVIDUALITÁTE s. f. 1. ansamblul particularitatzilor specifice unui individ prin care acesta se distinge de ceilaltzi indivizi. ◊ ansamblul particularitatzilor unui obiect fenomen. etc. 2. persoana deosebit de inzestrata de talentata. (< fr. individualité)

INDIVIDUALITÁTE ~atzi f. 1) Totalitate a trasaturilor caracteristice prin care un individ difera de altzii. 2) Persoana inzestrata cu calitatzi deosebite exceptzionale. /<fr. individualité

individualitate f. ceea ce constitue shi distinge pe individ.

*individualitáte f. (d. individual; fr. alité). Ceĭa ce constitue individu personalitate. Originalitate calitate merit carel distinge pe cineva. Individ.

individualitáte (dua) s. f. g.d. art. individualitắtzii; pl. individualitắtzi

individualitáte s. f. (sil. dua) g.d. art. individualitatzii; pl. individualitatzi

INDIVIDUALITÁTE s. v. personalitate.

INDIVIDUALITATE s. originalitate personalitate. (~ unui artist.)