individualitate sf [At: MAIORESCU, CR. II, 363 / P: ~du-a~ / Pl: ~tăți / E: fr individualité] 1 Totalitate a particularităților specifice unui individ sau unei persoane, care deosebesc un individ (1) de altul Si: (nob) individualism (3). 2 Persoană cu însușiri morale sau intelectuale deosebite Si: personalitate. 3 Însușire de a reprezenta o existență proprie și distinctă ca individ (1).

INDIVIDUALITÁTE, individualități, s. f. 1. Totalitatea particularităților fiecărui individ (mai ales uman), prin care se deosebește de alți indivizi. Individualitatea unui artist. 2. Persoană considerată ca posesoarea unor însușiri deosebite. V. personalitate. Iașul la 1839, ca și astăzi, nu se deosebea prin vreun entuziasm strașnic pentru nici o individualitate. RUSSO, S. 27. – Pronunțat: -du-a-.

INDIVIDUALITÁTE s.f. 1. Totalitatea trăsăturilor caracteristice ale unui individ prin care acesta se distinge de alți indivizi. 2. Persoană deosebit de înzestrată, de talentată; personalitate. [Pron. -du-a-. / cf. fr. individualité].

INDIVIDUALITÁTE s. f. 1. ansamblul particularităților specifice unui individ, prin care acesta se distinge de ceilalți indivizi. ◊ ansamblul particularităților unui obiect, fenomen. etc. 2. persoană deosebit de înzestrată, de talentată. (< fr. individualité)

INDIVIDUALITÁTE ~ăți f. 1) Totalitate a trăsăturilor caracteristice prin care un individ diferă de alții. 2) Persoană înzestrată cu calități deosebite, excepționale. /<fr. individualité

individualitate f. ceea ce constitue și distinge pe individ.

*individualitáte f. (d. individual; fr. -alité). Ceĭa ce constitue individu, personalitate. Originalitate, calitate, merit care-l distinge pe cineva. Individ.

individualitáte (-du-a-) s. f., g.-d. art. individualitắții; pl. individualitắți

individualitáte s. f. (sil. -du-a-), g.-d. art. individualității; pl. individualități

INDIVIDUALITÁTE s. v. personalitate.

INDIVIDUALITATE s. originalitate, personalitate. (~ unui artist.)