juridic ~a a [At: (a. 1844) URICARIUL III 44/17 / V: (inv) iu~ / Pl: ~ici ~ice / E: fr juridique lat juridicus a um] 1 Care tzine de legi. 2 Privitor la drept. 3 Specific dreptului. 4 De drept. 5 (Is) Persoana ~a Organizatzie sau institutzie cu patrimoniu propriu shi administratzie de sine statatoare care are drepturi shi obligatzii printre care dreptul de a se prezenta in fatza justitziei.

JURÍDIC A juridici e adj. Care priveshte dreptul care se refera la legi; de drept. SHtiintze juridice. ▭ Reflectind schimbarile petrecute in baza legile juridice raspund cerintzelor legilor economice obiective care actzioneaza in economia natzionala. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 11 17. El nu era avocat ci aparator dar avea o veche experientza juridica. BART E. 265. ◊ Persoana juridica = organizatzie cu patrimoniu propriu shi organizare de sine statatoare care in vederea realizarii unui anume scop se bucura de capacitatea de a avea drepturi shi obligatzii putind sta in nume propriu in justitzie.

JURÍDIC A adj. Referitor la drept la legi. ◊ Persoana juridica v. persoana. [< fr. juridique].

JURÍDIC A adj. referitor la justitzie la drept. (< fr. juridique lat. iuridicus)

JURÍDIC ~k (~ci ~ce) 1) Care tzine de drept sau de legi; propriu dreptului sau legilor. ◊ Persoana ~k institutzie sau intreprindere care este recunoscuta de lege k subiect cu drepturi shi obligatzii. 2) Care se face in fatza justitziei. Actziune ~ k. /<lat. juridicus fr. juridique

juridic a. ce este conform justitziei: sentintza juridica.

* jurídic a adj. (lat. juridicus d. jus juris drept dreptate shi dicere a zice). Care se face in justitzie conform regulelor autoritatzilor judiciare: act juridic. De drept relativ la drept: facultatea juridica. Adv. In mod juridic din punct de vedere juridic: deciziune motivata juridic.

jurídic adj. m. pl. jurídici; f. jurídica pl. jurídice

jurídic adj. m. pl. jurídici; f. sg. jurídica pl. jurídice

JURÍDIC adj. (JUR.) (inv.) politicesc. (Act ~.)

JURIDIC adj. (JUR.) (inv.) politicesc. (Act ~.)

JURÍDIC A adj. (< fr. juridique): in sintagma text juridic (v.).

JURIDICOADMINISTRATIV A adj. (< fr. juridique cf. fr. administratif lat. administrativus): in sintagma stil juridicoadministrativ (v.).

DISCURS JURIDIC (< fr. discours juridique < lat. juridicus) Discurs rostit de un orator in fatza unei instantze judecatoreshti cu scopul de a convinge k un fapt oarecare savarshit de inculpat cade sau nu cade in vreuna din prescriptziile legii. Aceste discursuri se mai numesc shi pledoarii iar formele lor cele mai frecvente sint: rechizitoriul acuzare rostita de obicei de reprezentantul ordinei publice (procuror) si discurs de aparare rostit de avocat pentru disculparea inculpatului. Un exemplu de discurs judiciar este cel rostit de B.SHt. Delavrancea in procesul de calomnie intentat de I.L. Caragiale publicistului IonescuCaion carel acuzase de plagierea dramei Napasta dupa Puterea intunericului de L. Tolstoi sau dupa un fictiv autor maghiar Kemeny. Ex. „Onorata Curte cazul carel judecatzi dovedeshte din nenorocire k o natura rea nu se indreapta prin invatzatura k invatzamintul umanitar shi universitar uneori inmultzeshte naturele perverse cu indeletniciri dezonorante. Prin calomnie se poate vatama un om in onoarea lui se poate zdruncina in mijloacele lui de existentza dar se poate cind ura nu mai are margini sa izbeasca in onoarea in mijloacele de existentza shi in ratziunea de a fi a cuiva. Pe un Caragiale care shia inchinat viatza intreaga dramaturgiei natzionale al acuza k a furat capetele lui de opera va sa zica ai pata onoarea lui ai imputzina mijloacele lui de existentza ai spulbera chiar shi ratziunea de a fi fost pina astazi shi de astazi inainte. Ce mai ramine din onoare cind i rapeshti renumele? Ce vor mai produce operele teatrale cind le tagaduieshti atractziunea originalitatzii lor? SHi ce semnificare ar mai avea o asemenea existentza pentru el insushi shi pentru ceilaltzi. Sa convingi opinia publica k credintza ei in dramaturgul ei a fost o trista iluzie shi o lunga inshelaciune?!”

CAPITIS DEMINUTIO (lat.) restrangerea capacitatzii juridice Expresie din dreptul roman care indica initzial completa degradare din drepturile juridice a unui cetatzean roman shi deci radierea din registrele censului fapt care ducea automat la sclavie. Incepand cu sec. 5 i. Hr. expresia se foloseshte shi pentru alte forme de degradare juridica (pierderea cetatzeniei a dreptului de a depune marturie etc.).