PERSOÁNA persoane s. f. 1. Fiintza omeneasca; individ ins. Tinara persoana care ma onorase cu vecinatatea ei era cam de aceeashi virsta cu mine. GALACTION O. I 57. Publicul Bucureshtilor nu sufera nulitatzi; el cere persoane cu talente care sa shtie a ocupa rolurile sale. ALECSANDRI T. I 295. ◊ (Familiar urmat de pronumele posesiv indica pe cel care cu care sau despre care se vorbeshte) Prieteni are gindeshte Care persoana lui o slavesc. ALEXANDRESCU M. 350. ◊ Loc. adj. In persoana = a) insushi personal singur (fara intermediul altora). Iata k se pomeneshte la redactzie cun tinar... Era Dinicu in persoana. VLAHUTZA O. A. III 80. Cum spusei cocoana a venit sa ma roage sa merg la varusau... De ce nu te duci dta in persoana? itzi este var bun. CARAGIALE O. II 335; b) intruchipat in carne shi oase personificat. Tartuffe este ipocrizia in persoana. ◊ Persoana juridica v. juridic. 2. Categorie gramaticala a pronumelui shi a conjugarii verbelor indicind pe vorbitor pe cel caruia i se adreseaza vorbitorul sau pe cel despre care se vorbeshte. La persoana a IIIa se deosebesc forme pentru genul masculin shi genul feminin. GRAM. ROM. I 192.