ERÓU eroi s. m. 1. Persoana care se distinge prin vitejie shi prin curaj exceptzional in razboaie prin abnegatzie deosebita in alte imprejurari grele ori in munca. ♦ Ostash cazut pe campul de lupta. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei intamplari; persoana care intro anumita imprejurare atrage atentzia asupra sa. 3. (In mitologia grecoromana) Semizeu persoana nascuta dintro zeitate shi o fiintza pamanteana inzestrata cu puteri supraomeneshti sau care a devenit celebra prin faptele sale deosebite. Din fr. héros lat. heros.

erou sm [At: CANTEMIR I. I. 107 V: (inv) eroe he~ heroi iroas irois iroiu irou / Pl: eroi^[1]/ E: fr héros ngr ἥρως lat heros vsl ирои] 1 (Mit) Semizeu. 2 Persoana care se remarca prin vitejie sau prin fapte extraordinare de arme Si: brav curajos invincibil viteaz. 3 Soldat care a murit vitejeshte in lupta. 4 Persoana demna de a fi glorificata shi stimata datorita calitatzilor sale exceptzionale a devotamentului sau pentru o cauza. 5 Persoana care a devenit celebra. 6 (Inv) Persoana care poate fi luata k model. 7 Persoana care se distinge intrun domeniu. 8 Personaj principal al unei opere literare dramatice cinematografice etc. 9 (Fig is) ~ de roman Personaj caruia i se intampla o aventura. 10 (Fam) Personaj principal al unei intamplari sau al unei aventuri. 11 (SHi irn; is) ~ul zilei (sau ~ul momentului) Persoana care acapareaza atentzia publica. 12 Obiect al admiratziei cuiva. corectata

ERÓU eroi s. m. 1. Persoana care se distinge prin vitejie shi prin curaj exceptzional in razboaie prin abnegatzie deosebita in alte imprejurari grele ori in munca. ◊ Erou al Muncii (Socialiste) = cea mai inalta distinctzie in Republica Socialista Romania; persoana care a primit aceasta distinctzie. ♦ Ostash cazut pe campul de lupta. 2. Personaj principal al unei opere literare. ♦ Personaj principal al unei intamplari; persoana care intro anumita imprejurare atrage atentzia asupra sa. 3. (In mitologia grecoromana) Semizeu persoana nascuta dintro zeitate shi o fiintza pamanteana inzestrata cu puteri supraomeneshti sau care a devenit celebra prin faptele sale deosebite. Din fr. héros lat. heros.

ERÓU eroi s. m. 1. Persoana care se distinge prin vitejie shi prin curaj exceptzional in razboaie sau in alte imprejurari grele shi periculoase fiind gata sa se jertfeasca pentru un scop inalt. Din rindul comunishtilor au ieshit eroi neinfricatzi in lupta impotriva moshierimii reactzionare shi burgheziei imperialiste impotriva razboiului hitlerist de cotropire in razboiul de eliberare a patriei de sub ocupatzia hitlerista in lupta pentru faurirea Republicii Populare Romine. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 6 140. O femeie care shtie sa traiasca dar shtie sa shi moara femeiaerou intrun cuvint. GHEREA ST. CR. I 174. ◊ Fig. Eroul shi fauritorul istoriei este poporul. V. ROM. mai 1953 190. ♦ Ostash cazut pe cimpul de lupta intrun razboi just. Cimitirul eroilor. ▭ Pe linga mine trec oameni... catre mausoleul eroilor. SAHIA N. 16. 2. Persoana care printro munca deosebita contribuie activ la infaptuirea marilor constructzii socialiste. ◊ Erou al Muncii (Socialiste) = titlu de inalta distinctzie atribuit in U.R.S.S. shi in tzarile de democratzie populara persoanelor care prin activitatea lor deosebit de importanta au merite exceptzionale fatza de stat contribuind la ridicarea economiei culturii shtiintzei shi la creshterea puterii shi gloriei statului. 3. Personaj principal al unei opere literare. Umbra eroului nostru disparea prin shiroaiele ploaiei. EMINESCU N. 34. ♦ Personaj principal al unei intimplari; persoana care intro anumita imprejurare atrage atentzia asupra sa. 4. (In mitologia grecoromana) Personaj inzestrat cu puteri supraomeneshti sau devenit celebru prin faptele sale deosebite povestite in legendele mitice. V. semizeu.

ERÓU s.m. 1. (Ant.) Personaj mitologic nascut dintrun muritor shi o divinitate inzestrat cu puteri supraomeneshti shi despre care se povesteau fapte maretze; semizeu. ♦ (P. ext.) Denumire data de greci unor oameni deosebit de viteji autori ai unor fapte maretze. 2. Persoana vestita prin fortza vitejia shi biruintzele sale in razboaie in lupte; personalitate distinsa prin faptele sale maretze. ♦ Ostash cazut pe campul de lupta. 3. Persoana deosebita prin calitatzile sale morale shi prin actziunile sale maretze; om care se distinge in mod special intrun anumit domeniu. ◊ (In trecut) Erou al muncii (socialiste) = titlu de inalta distinctzie acordat de stat persoanelor care se deosebesc printro munca de valoare exceptzionala pentru societate; persoana care a primit acest titlu. 4. Personaj principal al unei intamplari. [< lat. heros cf. fr. héros].

ERÓU s. m. 1. (ant.) personaj mitologic nascut dintrun muritor shi o zeitate inzestrat cu puteri supraomeneshti sau celebru prin faptele sale; semizeu. 2. persoana care se distinge prin vitejie shi curaj exceptzional in razboaie sau in imprejurari deosebit de grele etc. ♦ ostash cazut pe campul de lupta. 3. om deosebit prin calitatzile sale morale shi prin actziunile sale care se distinge in mod special intrun anumit domeniu. 4. personaj al unei opere literare. ♦ personaj principal al unei intamplari. (< fr. héros lat. heros)

ERÓU ~i m. 1) Persoana care se distinge prin barbatzie vitejie shi curaj pe campul de lupta. 2) Persoana care se remarca intrun domeniu de activitate prin munca shi calitatzi morale inalte. 3) Personaj principal al unei opere literare. ~ul unui roman. 4) Personaj mitic nascut dintro fiintza pamanteasca shi o zeitate; semizeu. /<fr. héros lat. heros

erou m. 1. Mit. nume dat celui ce devenise nemuritor fie k fiu de zeu shi de muritoare (k Hercule) fie din cauza marilor lui ispravi (k Tezeu); 2. fig. cel ce se distinge prin o vitejie extraordinara prin inaltzimea caracterului sau prin nobletzai sufleteasca: pe eroici urme eroii stralucesc BOL. 3. personaj principal intr’un roman sau intr’o tragedie.

*eróu m. (vgr. ῾éros lat. héros). Mit. Nume dat de Grecĭ marilor oamenĭ divinizatzĭ. Viteaz acela care se distinge pin curaj maĭ ales in batalie. Fig. Principalu personagiŭ intr’un romantz intr’o poema sh. a. Persoana de care se vorbeshte mult: aĭ fost erou zileĭ astazĭ.

eroe sm vz erou

iroas sm vz erou

irois sm vz erou

iroiu sm vz erou

irou sm vz erou

eróumartír s. m. Persoana moarta eroic (in cursul Revolutziei din decembrie 1989) ◊ „Cinstirea EroilorMartiri din decembrie ’89 trebuie sa ramana vie in amintirea noastra.” R.l. 5 VIII 93 p. 14 (din erou + martir)

orásheróu s. n. Orash ai carui locuitori sau comportat vitejeshte (in timpul razboiului) ◊ „Zi de zi leningradenii adauga frumusetzilor orashuluierou perle ale viitorului.” Sc. 10 I 63 p. 3. ◊ „Preshedintele R.S. F. Iugoslavia I.B. Tito a inmanat in cadrul unei mari adunari populare ordinul de orasherou localitatzii Divar din Bosnia.” Sc. 6 VI 74 p. 6; v. shi 28 VII 63 p. 4 (din orash + erou dupa rus. gorodgheroi; OSRI)

poéteróu s. m. Poet care a cazut k un erou ◊ „Cititorul va gasi in cartea Elenei Gronov cam tot ce sar putea spune despre biografia poetuluierou Mihail Saulescu.” Cont. 8 I 71 p. 3. ◊ „Poetulerou Const. T. Stoika.” R.lit. 31 I 74 p. 7 (din poet + erou)

eróu s. m. art. eróul; pl. erói art. erói

eróu s. m. art. eróul; pl. erói art. erói

Erou al Muncii Socialiste

ERÓU s. 1. v. viteaz. 2. v. personaj.

EROU s. 1. viteaz (inv. shi pop.) voinic. (A cazut in lupta k un ~.) 2. personaj (inv.) persoana. (~ intro opera literara.)

Erou ≠ lash poltron fricos

eróu (erói) s. m. Persoana care se distinge prin vitejie prin curaj. Fr. héros cu finala k in ecou. Der. (din fr.) eroic adj.; eroina s. f.; eroism s. n.