ERÓU s.m. 1. (Ant.) Personaj mitologic nascut dintrun muritor shi o divinitate inzestrat cu puteri supraomeneshti shi despre care se povesteau fapte maretze; semizeu. ♦ (P. ext.) Denumire data de greci unor oameni deosebit de viteji autori ai unor fapte maretze. 2. Persoana vestita prin fortza vitejia shi biruintzele sale in razboaie in lupte; personalitate distinsa prin faptele sale maretze. ♦ Ostash cazut pe campul de lupta. 3. Persoana deosebita prin calitatzile sale morale shi prin actziunile sale maretze; om care se distinge in mod special intrun anumit domeniu. ◊ (In trecut) Erou al muncii (socialiste) = titlu de inalta distinctzie acordat de stat persoanelor care se deosebesc printro munca de valoare exceptzionala pentru societate; persoana care a primit acest titlu. 4. Personaj principal al unei intamplari. [< lat. heros cf. fr. héros].