ERÓU eroi s. m. 1. Persoana care se distinge prin vitejie shi prin curaj exceptzional in razboaie sau in alte imprejurari grele shi periculoase fiind gata sa se jertfeasca pentru un scop inalt. Din rindul comunishtilor au ieshit eroi neinfricatzi in lupta impotriva moshierimii reactzionare shi burgheziei imperialiste impotriva razboiului hitlerist de cotropire in razboiul de eliberare a patriei de sub ocupatzia hitlerista in lupta pentru faurirea Republicii Populare Romine. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 6 140. O femeie care shtie sa traiasca dar shtie sa shi moara femeiaerou intrun cuvint. GHEREA ST. CR. I 174. ◊ Fig. Eroul shi fauritorul istoriei este poporul. V. ROM. mai 1953 190. ♦ Ostash cazut pe cimpul de lupta intrun razboi just. Cimitirul eroilor. ▭ Pe linga mine trec oameni... catre mausoleul eroilor. SAHIA N. 16. 2. Persoana care printro munca deosebita contribuie activ la infaptuirea marilor constructzii socialiste. ◊ Erou al Muncii (Socialiste) = titlu de inalta distinctzie atribuit in U.R.S.S. shi in tzarile de democratzie populara persoanelor care prin activitatea lor deosebit de importanta au merite exceptzionale fatza de stat contribuind la ridicarea economiei culturii shtiintzei shi la creshterea puterii shi gloriei statului. 3. Personaj principal al unei opere literare. Umbra eroului nostru disparea prin shiroaiele ploaiei. EMINESCU N. 34. ♦ Personaj principal al unei intimplari; persoana care intro anumita imprejurare atrage atentzia asupra sa. 4. (In mitologia grecoromana) Personaj inzestrat cu puteri supraomeneshti sau devenit celebru prin faptele sale deosebite povestite in legendele mitice. V. semizeu.