PARTICULÁR A particulari e adj. s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure fiintze unui singur lucru sau unei singure categorii de fiintze sau de lucruri; specific caracteristic. ◊ Loc. adv. In particular = in mod deosebit in special mai ales. 2. Care se refera la indivizi izolatzi care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. In particular = de catre fiecare individ in parte. ♦ (Substantivat n.) Categorie filosofica reprezentand o treapta mai inalta de generalitate a singularului in raport cu el insushi. 3. Care are caracter personal neoficial care nu e destinat publicului sau publicitatzii; privat intim confidentzial. ◊ Loc. adv. in particular = intrun grup restrans; confidentzial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuala. ♦ (Despre shcoli) Care nu apartzine statului. ◊ Lectzie (sau ora) particulara = lectzie care un profesor o preda unui elev in afara shcolii. Profesor particular = profesor care preda unui elev lectzii in afara shcolii. Elev particular (shi substantivat m.) = elev care se pregateshte fara a frecventa cursurile unei shcoli prezentanduse numai la anumite date pentru a sustzine examene. Examen particular = examen la care se prezinta elevii particulari. ◊ Loc. adv. In particular = fara a urma cursurile unei shcoli (dar pregatinduse singur pentru a sustzine examenele cerute). 4. Care este considerat strain de o activitate sau de un loc de munca. Intrarea persoanelor particulare este interzisa. II S. m. Persoana care nu detzine o functzie oficiala; persoana considerata k individ in raport cu statul sau cu o institutzie a statului; persoana care nu face parte dintrun grup social constituit considerata in raport cu acesta. Din lat. particularis germ. partikular Partikular.

particular ~a [At: RIND. JUD. 353/2 / V: (ivp) ~colar ~coler ~ler (inv) ~e ~lier / Pl: ~i ~e / E: lat particularis ger Partikular partikular it particolare fr particulier] 1 a Care este propriu unei singure fiintze unui singur lucru sau unei singure categorii de fiintze sau de lucruri carora le da un caracter original shi distinctiv Si: caracteristic specific. 2 a (Pex) Special. 3 sn (Ilav) In ~ In mod deosebit. 4 a (Ioc general) Care se refera la indivizi izolatzi care priveshte fiecare caz in parte fiind apanajul exclusiv al unuia Si: (inv) particularistic (1) particularnic (1) partnic (ivr) partnicesc. 5 sn (Ilav) In ~ De catre fiecare individ in parte. 6 sn Categorie filozofica a materialismului dialectic reprezentand o treapta de generalitate mai mare a singularului in raport cu el insushi. 7 a (Ioc oficial public) Care are caracter strict personal neoficial Si: confidentzial intim privat (inv) particularistic (2) particularnic (2). 8 a (Is) Viatza ~ra Viatza intima de familie. 9 sn (Ilav) In ~ Intrun grup restrans separat. 10 sn (Ial) In asha fel incat sa nu devina public oficial. 11 sn (Ial) Confidentzial. 12 a (D. bunuri obiecte etc.) Care apartzine unei persoane fizice. 13 a (D. shcoli) Care nu apartzine statului. 14 a (Is) Lectzie (sau ora) ra Lectzie care un profesor o preda unui elev in afara shcolii in schimbul unei remuneratzii. 15 a (Is) Profesor ~ Profesor care preda cuiva lectzii in afara shcolii. 1617 smf a (SHis Elev ~) (Elev) care se pregateshte fara a frecventa cursurile unei shcoli prezentanduse numai la anumite date pentru a sustzine examene. 18 av (Ilav) In ~ Fara a urma cursurile unei shcoli. 19 sm Persoana care nu detzine o functzie oficiala. 20 sm (Pex) Persoana considerata k individ in raport cu statul sau cu o institutzie a statului. 21 sm (Pex) Persoana care nu face parte dintrun grup social constituit considerata in raport cu acesta.

PARTICULÁR A particulari e adj. s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure fiintze unui singur lucru sau unei singure categorii de fiintze sau de lucruri; specific caracteristic particularist¹. ◊ Loc. adv. In particular = in mod deosebit in special mai ales. 2. Care se refera la indivizi izolatzi care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. In particular = de catre fiecare individ in parte. ♦ (Substantivat n.) Categorie filozofica reprezentand o treapta mai inalta de generalitate a singularului in raport cu el insushi. 3. Care are caracter personal neoficial care nu e destinat publicului sau publicitatzii; privat intim confidentzial. Loc. adv. In particular = intrun grup restrans; confidentzial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuala. ♦ (Despre shcoli) Care nu apartzine statului. ◊ Lectzie (sau ora) particulara = lectzie care un profesor o preda unui elev in afara shcolii. Profesor particular = profesor care preda unui elev lectzii in afara shcolii. Elev particular (shi substantivat m.) = elev care se pregateshte fara a frecventa cursurile unei shcoli prezentanduse numai la anumite date pentru a sustzine examene. Examen particular = examen la care se prezinta elevii particulari. ◊ Loc. adv. In particular = fara a urma cursurile unei shcoli (dar pregatinduse singur pentru a sustzine examenele cerute). 4. Care este considerat strain de o activitate sau de un loc de munca. Intrarea persoanelor particulare este interzisa. II. S. m. Persoana care nu detzine o functzie oficiala; persoana considerata k individ in raport cu statul sau cu o institutzie a statului; persoana care nu face parte dintrun grup social constituit considerata in raport cu acesta. Din lat. particularis germ. partikular Partikular.

PARTICULÁR A particulari e adj. 1. (In opozitzie cu general) Care se refera la indivizi izolatzi care are un caracter individual. Nu a cultivat nici «prieteniile particulare» considerindule k o nedreptate fatza de societate. IBRAILEANU S. 229. Acest barbat sa gasit totdeauna in frunte cind a fost vorba de vro imbunatatzire obshteasca de vro binefacere particulara. NEGRUZZI S. I 313. ♦ Care apartzine indivizilor izolatzi care nu este destinat publicului sau publicitatzii. Se simte prea scriitor prea social k sa iroseasca in corespondentze particulare lucrurile interesante. IBRAILEANU S. 229. Domnul Rodolfo are a sa particulara intrare... So incui shi pe aceea. NEGRUZZI S. I 491. ◊ Loc. adv. In particular = intrun grup restrins in asha fel incit sa nu devina public. K sa nu se intimple certuri sau discutzii in divan asupra unor chestii noi se adunau sa le dezbata in particular. BOLINTINEANU O. 278. 2. Care este propriu unei singure persoane unui singur lucru sau unei singure categorii; specific caracteristic. Semn particular. ◊ (Substantivat) Imaginile artistice oglindesc particularul shi concretul in care se intruchipeaza generalul shi tipicul. ♦ Special aparte deosebit. Setea ei de al asculta il animeaza da mintzii shi glasului lui o elasticitate shi o vibrare particulara. VLAHUTZA O. A III 63. 3. Care are un caracter personal neoficial; privat. Functzionar particular. Sector particular de productzie. ♦ Care apartzine unei persoane care este proprietate individuala a cuiva. Aceasta emancipare era hotarita shi pentru emanciparea tziganilor particulari. KOGALNICEANU S. A. 194. 4. (Despre shcoli; in vechea organizare a invatzamintului) Care nu apartzine statului. ♦ (Despre lectzii) Pe care un profesor o preda unui elev in afara shcolii (in schimbul unei remuneratzii). A facut pension pentru fiii de boieri shi mai da pe deasupra shi lectzii particulare de franceza. CAMIL PETRESCU O. I 249. ♦ (Despre elevi) Care studiaza in afara cadrului unei shcoli oficiale shi se prezinta la examen in fatza unei comisii de stat; (despre examene) la care se prezinta astfel de elevi. Se impaca shi el destul de greu cu shcoala... recurgind probabil la examene particulare pentru a recishtiga anii pierdutzi. CALINESCU E. 32. ◊ (Substantivat) Cind a sosit vremea examenelor bagind de seama k taxele pentru particulari sint shi mai urcate... a renuntzat la shcoala. REBREANU I. 61. Loc. adv.) In particular = in afara cadrului unei shcoli oficiale pregatinduse pentru a da examene in fatza unei comisii de stat. Se poate insa k ceilaltzi fratzi sa fi ramas in Cernautzi... spre a se pregati in particular. CALINESCU E. 66. Domnishoarele pregatite in particular... veneau acum sa depuna examenul. GALACTION O. I 57. 5. Care este considerat strain de o activitate sau de un loc de munca caruia nu i se recunoashte dreptul de a interveni de a se interesa de a se prezenta undeva. Intrarea persoanelor particulare in birou este interzisa.

PARTICULÁR A adj. 1. Care apartzine numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ In particular = in mod deosebit in special mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuala a cuiva. ♦ Care este de formatzie sau de esentza individuala. 2. Care are caracter individual; care este caracteristic specific. ♦ (Log.; despre judecatzi) In care predicatul se refera numai la o parte din sfera subiectului. 3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lectzii) predat elevilor in afara orelor oficiale de shcoala. // s.n. Categorie filozofica reprezentand o veriga de legatura intre singular shi general. [Cf. fr. particulier lat. particularis].

PARTICULÁR A I. adj. 1. care apartzine numai anumitor persoane sau lucruri. ♦ in ~ = in mod deosebit in special. ◊ care constituie proprietatea individuala a cuiva. 2. cu caracter individual; caracteristic specific. ◊ (log.; despre judecatzi) in care predicatul se refera numai la o parte din sfera subiectului. 3. cu caracter neoficial; privat; (despre lectzii) predat elevilor in afara orelor oficiale de shcoala. II. s. n. categorie filozofica veriga intermediara intre singular shi general. III. s. m. persoana care nu detzine o functzie oficiala; (p. ext.) persoana considerata k individ in raport cu statul. (< fr. particularis germ. partikular /III/ Partikular)

PARTICULÁR¹ n. Categorie filozofica intermediara care constituie o veriga de legatura intre singular shi general. /<lat. particularis germ. Partikular

PARTICULÁR³ ~a (~i ~e) 1) Care are caracter izolat individual; aparte. Fenomen ~. 2) Care apartzine unei persoane k individ izolat; a unei singure persoane; individual; privat; personal. Limuzina ~a. ◊ Lectzii ~e lectzii care se dau in afara unei shcoli oficiale. In ~ a) in mod deosebit; in special; b) intrun grup restrans. 3) Care da posibilitatea de a deosebi un lucru de altul sau o fiintza de alta; distinctiv; specific. Semne ~e. /<lat. particularis germ. partikular

particular a. 1. ce apartzine in propriu: fiecare tzara are datinile ei particulare; 2. separat deosebit: locuintza particulara; 3. rezervat secret: mia spus lucruri particulare. ║ m. 1. persoana privata: e un simplu particular; 2. fam. un individ oarecare. ║ n. ceeace e particular.

*particulár a adj. (lat. particularis). Propriŭ special: bradu e particular climelor friguroase. Individual personal privat: interesu particular trebuĭe sa dispara in fatza celuĭ general. Extraordinar deosebit: a avea un talent particular pentru muzica. Secret fara marturĭ: audientza particulara. Privat care nu e al statuluĭ: shcoala particulara. Separat distinct deosebit de al altora nu la fel cu al lor: acest soldat locuĭeshte intr’o camera particulara maninca mincare particulara shi poarta uniforma particulara (V. cazon). Bizar straniŭ: om caracter particular. S. m. shi f. Persoana privata neoficiala care nu face parte din corpu functzionarilor saŭ dintr’o societate oarecare: statu shi particulariĭ. S. n. fara pl. Lucru particular particularitate: particularu e k n’a scris nimica. A da examin la particular la o shcoala particulara. Adv. In mod particular: s’a interesat de el particular. In particular a parte separat de altziĭ: s’a preparat de examin in particular (nu la shcoala statuluĭ). In special: in particular ma interesez de asta.

particulár¹ adj. m. s. m. pl. particulári; adj. f. particulára pl. particuláre

particulár² s. n.

particulár adj. m. s. m. pl. particulári; f. sg. particulára pl. particuláre

particulár s. n.

PARTICULÁR adj. 1. v. caracteristic. 2. v. personal. 3. individual personal propriu (rar) subiectiv. (O viziune ~.) 4. v. aparte. 5. individual personal privat propriu. (Probleme ~; proprietate ~.) 6. v. intim. 7. v. confidentzial. 8. special. (Disciplinele ~.)

PARTICULAR adj. 1. caracteristic definitoriu distinct distinctiv dominant propriu specific tipic (inv.) insushit. (Nota trasatura ~.) 2. individual personal propriu (inv.) obrazalnic particularistic particularnic partnic personalicesc personalnic. (Interese ~.) 3. individual personal propriu (rar) subiectiv. (O viziune ~.) 4. aparte deosebit special specific suigeneris. (Un gust ~.) 5. individual personal propriu (livr.) privat. (Probleme ~; proprietate ~.) 6. domestic intim personal privat. (Relatzii ~.) 7. confidentzial intim (inv.) particularnic. (Scrisori ~.) 8. special. (Disciplinele ~.)

Particular ≠ general universal

PARTICULÁR A adj. (cf. fr. particulier lat. particularis): in sintagmele sens particular shi stil particular (v.).

a da in particular expr. (detz.) a actziona dupa bunul plac incalcand restrictziile shi regulamentele.

a da pushcarian particular expr. (detz.) a se comporta dupa bunul plac a nu respecta regulamentele.