*particulár a adj. (lat. particularis). Propriŭ special: bradu e particular climelor friguroase. Individual personal privat: interesu particular trebuĭe sa dispara in fatza celuĭ general. Extraordinar deosebit: a avea un talent particular pentru muzica. Secret fara marturĭ: audientza particulara. Privat care nu e al statuluĭ: shcoala particulara. Separat distinct deosebit de al altora nu la fel cu al lor: acest soldat locuĭeshte intr’o camera particulara maninca mincare particulara shi poarta uniforma particulara (V. cazon). Bizar straniŭ: om caracter particular. S. m. shi f. Persoana privata neoficiala care nu face parte din corpu functzionarilor saŭ dintr’o societate oarecare: statu shi particulariĭ. S. n. fara pl. Lucru particular particularitate: particularu e k n’a scris nimica. A da examin la particular la o shcoala particulara. Adv. In mod particular: s’a interesat de el particular. In particular a parte separat de altziĭ: s’a preparat de examin in particular (nu la shcoala statuluĭ). In special: in particular ma interesez de asta.