caracteristic ~a [At: NEGRUZZI S.I 237 / Pl: ~ici ~ice / E: caractéristique] 13 a (Construit adesea cu dativul sau cu prepozitzia „pentru”) Care constituie trasatura distinctiva a unei fiintze a unui lucru sau a unui fenomen. 46 sf Insushire specifica dominanta proprie unei fiintze unui lucru sau unui fenomen care le diferentziaza de altele. 7 sf (Mat) Partea intreaga a unui logaritm. 89 sf Parametru sau data tehnica utilizata pentru aprecierea comportarii in exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material. 1011 sf Curba care reprezinta modul cum variaza o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv in functzie de o anumita variabila.

CARACTERÍSTIC A caracteristici e adj. (Adesea urmat de determinari in genitiv sau introduse prin prep. «pentru») Care constituie caracterul distinctiv al unui lucru sau al unei fiintze care caracterizeaza un lucru sau o fiintza. In imaginea artistica... tot ce nu e tipic este inlaturat shi in schimb se accentueaza tot ceea ce este caracteristic. V. ROM. decembrie 1950 187. Melancolia in virsta lui e semnul caracteristic al orfanilor. EMINESCU N. 35. Fiecare generatzie produce naturi felurite de oameni tipuri caracteristice de un mare interes pentru studiul social shi istoric al fiecarei epoci. ALECSANDRI S. 25.

CARACTERÍSTIC A caracteristici e adj. Care constituie trasatura distinctiva a unei fiintze a unui lucru sau a unui fenomen. Fr. caractéristique.

CARACTERÍSTIC A adj. Care caracterizeaza ceva sau pe cineva constituindui trasatura distinctiva. [Cf. fr. caractéristique].

CARACTERÍSTIC A I. adj. care constituie trasatura distinctiva a cuiva sau a ceva. II. s. f. 1. insushire tipica predominanta proprie unei fiintze unui lucru fenomen etc. 2. partea intreaga a unui logaritm. 3. curba reprezentand variatzia unei marimi importante a unui sistem fizic sau tehnic in functzie de un anumit parametru. ◊ marime element care determina dintrun anumit punct de vedere modul de functzionare a unui sistem tehnic. 4. (stat.) trasatura cantitativa comuna a unui fenomen sau proces socialeconomic. (< fr. caractéristique)

CARACTERÍSTIC ~k (~ci ~ce) Care intruneshte trasaturi ce individualizeaza; tipic; specific; distinctiv; propriu. /<fr. caractéristique

caracteristic a. ce caracterizeaza: litera caracteristica.

*característic a adj. (vgr. harakteristikós). Care caracterizeaza care distinge: semn caracteristic. S. f. pl. ĭ shi e. Semn distinctiv: i e caracteristica pluraluluĭ masculin. Mat. Acea parte a logaritmuluĭ care arata unitatzĭ intregĭ.

característic adj. m. pl. característici; f. característica pl. característice

característic adj. m. pl. característici; f. sg. característica pl. característice

caracteristic (adj.) f. caracteristica pl. m. caracteristici f. caracteristice

CARACTERÍSTIC adj. 1. definitoriu distinct distinctiv dominant particular propriu specific tipic (inv.) insushit. (Nota trasatura ~.) 2. v. obishnuit. 3. v. reprezentativ. 4. v. semnificativ.

CARACTERISTIC adj. 1. definitoriu distinct distinctiv dominant particular propriu specific tipic (inv.) insushit. (Nota trasatura ~.) 2. obishnuit specific. (La primit cu amabilitatea ~.) 3. clasic reprezentativ specific tipic. (Un exemplu ~.) 4. semnificativ (fig.) simptomatic. (Un fapt ~.)

Caracteristic ≠ necaracteristic