optziuni
  • info

12 definitzii pentru distinctiv

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DISTINCTÍV A distinctivi e adj. Care caracterizeaza un lucru in mod exclusiv; prin care un lucru se distinge difera de altul; care serveshte pentru recunoashtere; caracteristic. Din fr. distinctif.

DISTINCTÍV A distinctivi e adj. Care caracterizeaza un lucru in mod exclusiv; prin care un lucru se distinge difera de altul; care serveshte pentru recunoashtere; caracteristic. Din fr. distinctif.

distinctiv ~a a [At: HELIADE O. II 68 / V: ~ntiv (ivr) dins~ / Pl: ~i ~e / E: fr distinctif] 1 Care caracterizeaza in mod exclusiv Si: caracteristic distinct (1). 2 Prin care un lucru se deosebeshte de altul. 3 Care serveshte pentru recunoashtere.

DISTINCTÍV A distinctivi e adj. Care caracterizeaza un lucru in chip exclusiv prin care un lucru se distinge se deosebeshte difera de altul; care serveshte pentru recunoashtere; caracteristic. Note distinctive.

DISTINCTÍV A adj. Care distinge. ♦ Deosebitor caracteristic. [< fr. distinctif].

DISTINCTÍV A adj. care distinge; caracteristic. (< fr. distinctif)

DISTINCTÍV ~a (~i ~e) (despre semne trasaturi) Care distinge; caracteristic; tipic; propriu; specific. /<fr. distinctif

distinctiv a. ce serva a distinge: semn distinctiv.

* distinctív a adj. (d. disting; fr. distinctif). Care serveshte la distinctziune: semn distinctiv.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

distinctív (tinctiv) adj. m. pl. distinctívi; f. distinctíva pl. distinctíve

distinctív adj. m. (sil. tinc) pl. distinctívi; f. sg. distinctíva pl. distinctíve

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DISTINCTÍV adj. v. caracteristic.

DISTINCTIV adj. caracteristic definitoriu distinct dominant particular propriu specific tipic (inv.) insushit. (Nota trasatura ~.)

Intrare: distinctiv
distinctiv adjectiv
  • silabatzie: dis-tinc-tiv info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distinctiv
  • distinctivul
  • distinctivu‑
  • distinctiva
  • distinctiva
plural
  • distinctivi
  • distinctivii
  • distinctive
  • distinctivele
genitiv-dativ singular
  • distinctiv
  • distinctivului
  • distinctive
  • distinctivei
plural
  • distinctivi
  • distinctivilor
  • distinctive
  • distinctivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

distinctiv, distinctivaadjectiv

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.