2 definiții pentru deosebitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
deosebitor, ~oare a [At: SĂULESCU, HR. I, 5/26 / V: (înv) ~riu / Pl: ~i, ~oare / E: deosebi2 + -tor] Distinctiv.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deosebitór adj. m., pl. deosebitóri; f. sg. și pl. deosebitoáre
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: deosebitor
deosebitor adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)