APÁRTE adv. În mod separat, deosebit (de...). ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori) Cu glas mai scăzut, ca și cum ar vorbi cu sine însuși. ♦ (Adjectival) Deosebit, special; anumit. Trăsătură aparte. – A³ + parte (după fr. à part).

apárte ai, av [At: I. NEGRUZZI, S. V, 144 / E: fr à part] 1-2 (În mod) separat. 3-4 (La teatru) Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. 5-6 Deosebit.

APÁRTE adv. În mod separat, deosebit (de...). ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special, anumit. Trăsătură aparte. – A³ + parte (după fr. à part).

APÁRTE adv. Separat. ♦ (În teatru, indicînd felul în care trebuie dată o replică) Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare (ca să audă publicul). ♦ (Adjectival) Deosebit, special. În alegerea aceasta a motivelor durerii, Beldiceanu merită un loc aparte. IONESCU-RION, A. 125.

APÁRTE adv. Separat. ♦ (În teatru, ca indicație pentru actori). Ca și cum ar vorbi cu sine însuși, dar cu glas tare. ♦ (Adjectival) Deosebit, special. Avea un fel aparte de a vorbi. – Din parte (după fr. à part).

APÁRTE adv. Separat. ♦ (Teatru) Spus sie însuși, vorbind cu sine, dar tare (ca să audă publicul). // adj.invar. Deosebit, special. [Cf. fr. à part].

APÁRTE I. adv. separat. II. adj. inv. deosebit, special. (după fr. à part)

APÁRTE¹ adv. 1) În mod separat. A locui ~. 2) teatru Spus ca pentru sine, dar să fie auzit de public. /Din parte

APÁRTE² adj. invar. Care are caracter izolat; individual; particular. /Din parte

aparte adv. la o parte. ║ n. 1. vorbă sau frază rostită de un actor și pe care, chipurile, n’o aude întrevorbitorul; 2. mic grup separat, conversație particulară.

*apárte adv. (după it. a parte și fr. à part). În parte: voĭ privi fie-care lucru aparte. S. n. fără pl. Ceĭa ce actoru spune aparte pe scena, presupunînd că nu-l aude de cît publicu.

!apárte adj. invar., adv.

apárte adv.

aparte

aparte.

APÁRTE adv., adj. 1. adv. v. separat. 2. adj. v. anumit. 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui generis. (Are un gust ~.) 5. adj. deosebit, individual, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 6. adj. v. ales.

APARTE adv., adj. 1. adv. deosebit, separat, (pop.) deosebi, (fam.) bașca. (~ de asta, i-a mai dat...) 2. adj. anume, anumit, deosebit, special, (înv. și pop.) osebit. (Cu o metodă ~.) 3. adj. deosebit, distinct, separat, special. (Un capitol ~ din lege.) 4. adj. deosebit, particular, special, specific, sui-generis. (Un gust ~.) 5. adj. deosebit, individual, neobișnuit, singular, special, (livr.) insolit. (Un caz ~.) 6. adj. ales, deosebit, distins, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.)

Aparte ≠ împreună, laolată

apárte adv. – 1. În mod separat. – 2. Deosebit, special. – 3. (S. m.) Dialog fără martori, discuție cu sine. It. aparte, cf. fr. aparté.