individual ~a [At: BALCESCU M. V. 2 / Pl: ~i ~e / E: fr individuel] 1 a (Ioc social) Care se refera la individ (3). 2 a (Ioc social) Specific unui individ (3) Si: personal propriu. 3 a (Ioc social) Care apartzine unui individ (3). 4 a Care este executat de un individ. 5 sm (Iuz; ioc colectivist colhoznic) TZaran care nu a intrat in gospodaria colectiva. 67 av (In mod) izolat. 89 a Care e facut (de sau) pentru o singura persoana. 10 sn (Grm; inv) Singular.

INDIVIDUÁL A individuali e adj. 1. Care apartzine unei singure persoane al unui individ; personal. Gospodaria individuala farimitzata dupa cum spune Lenin «condamna oamenii la intuneric la mizerie la razletzire». GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 207. ♦ Care priveshte o singura persoana care priveshte pe fiecare individ in parte. ◊ (Adverbial) Primirea in partid a celor mai buni oameni ai muncii se poate asigura numai daca organizatziile de baza desfashoara o intensa munca politica numai daca ele se ocupa individual de muncitorii fruntashi shi i ajuta sa creasca politiceshte. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 5 107. ◊ (Substantivat) Caracterul este unitatea dintre individual shi tipic. V. ROM. mai 1953 196. 2. Care este executat de individ (shi nu de colectivitate). Munca individuala. Intreceri individuale shi de grupa. ◊ Studiu individual = studiu intreprins in mod izolat (nu in grup). Caiet de studiu individual. Pronuntzat: dual.

INDIVIDUÁL A adj. 1. Personal al unei singure persoane. 2. Facut de un singur individ. 3. Care se refera la individ sau care priveshte o singura persoana. // s.n. (Fil.) Singular. [Pron. dual. / cf. fr. individuel].

INDIVIDUÁL A I. adj. 1. personal propriu unui individ. 2. care se refera la un singur individ sau la un singur obiect. II. s. n. 1. concept esteticoliterar desemnand exemplarul izolat cazul particular. 2. (fil.) singular. ◊ (adv.) in mod izolat. (< fr. individuel)

INDIVIDUÁL¹ adv. In mod particular; in parte. [Sil. dual] /<lat. individualis fr. individuel

INDIVIDUÁL² ~a (~i ~e) 1) Care tzine de individ; propriu individului. 2) Care apartzine unui singur individ; al unui singur individ; particular. 3) Care este realizat de un singur individ. 4) Care este caracteristic numai pentru cineva sau ceva. [Sil. dual] /<lat. individualis fr. individuel

individual a. 1. care e propriu individului: calitate individuala; 2. care priveshte o singura persoana: reclamatziune individuala.

*individuál a adj. (dupa fr. individuel). Al individuluĭ: calitate individuala reclamatziune individuala. Adv. In mod individual luind cite unu: ajutoarele li s’aŭ impartzit individual. V. colectiv.

individuál (dual) adj. m. pl. individuáli; f. individuála pl. individuále

individuál adj. m. (sil. dual) pl. individuáli; f. sg. individuála pl. individuále

individual

INDIVIDUÁL adj. 1. v. personal. 2. v. particular. 3. particular personal privat propriu. (Probleme ~; proprietate ~.) 4. singular. (O atitudine ~.) 5. v. aparte.

INDIVIDUAL adj. 1. particular personal propriu (inv.) obrazalnic particularistic particularnic partnic personalicesc personalnic. (Insushiri ~.) 2. particular personal propriu (rar) subiectiv. (O viziune o creatzie ~.) 3. particular personal propriu (livr.) privat. (Probleme ~; proprietate ~.) 4. singular. (O atitudine ~.) 5. aparte deosebit neobishnuit singular special (livr.) insolit. (Un caz ~.)

Individual ≠ general

INDIVIDUÁL A adj. (cf. fr. individuel): in sintagma substantiv individual (v.).