PARTICULÁR A particulari e adj. s. m. I. Adj. 1. Care este propriu unei singure fiintze unui singur lucru sau unei singure categorii de fiintze sau de lucruri; specific caracteristic. ◊ Loc. adv. In particular = in mod deosebit in special mai ales. 2. Care se refera la indivizi izolatzi care are un caracter izolat; individual. ◊ Loc. adv. In particular = de catre fiecare individ in parte. ♦ (Substantivat n.) Categorie filosofica reprezentand o treapta mai inalta de generalitate a singularului in raport cu el insushi. 3. Care are caracter personal neoficial care nu e destinat publicului sau publicitatzii; privat intim confidentzial. ◊ Loc. adv. in particular = intrun grup restrans; confidentzial. ♦ (Despre bunuri materiale) Care este proprietate individuala. ♦ (Despre shcoli) Care nu apartzine statului. ◊ Lectzie (sau ora) particulara = lectzie care un profesor o preda unui elev in afara shcolii. Profesor particular = profesor care preda unui elev lectzii in afara shcolii. Elev particular (shi substantivat m.) = elev care se pregateshte fara a frecventa cursurile unei shcoli prezentanduse numai la anumite date pentru a sustzine examene. Examen particular = examen la care se prezinta elevii particulari. ◊ Loc. adv. In particular = fara a urma cursurile unei shcoli (dar pregatinduse singur pentru a sustzine examenele cerute). 4. Care este considerat strain de o activitate sau de un loc de munca. Intrarea persoanelor particulare este interzisa. II S. m. Persoana care nu detzine o functzie oficiala; persoana considerata k individ in raport cu statul sau cu o institutzie a statului; persoana care nu face parte dintrun grup social constituit considerata in raport cu acesta. Din lat. particularis germ. partikular Partikular.