PARTICULÁR A I. adj. 1. care apartzine numai anumitor persoane sau lucruri. ♦ in ~ = in mod deosebit in special. ◊ care constituie proprietatea individuala a cuiva. 2. cu caracter individual; caracteristic specific. ◊ (log.; despre judecatzi) in care predicatul se refera numai la o parte din sfera subiectului. 3. cu caracter neoficial; privat; (despre lectzii) predat elevilor in afara orelor oficiale de shcoala. II. s. n. categorie filozofica veriga intermediara intre singular shi general. III. s. m. persoana care nu detzine o functzie oficiala; (p. ext.) persoana considerata k individ in raport cu statul. (< fr. particularis germ. partikular /III/ Partikular)