PÁRA¹ pare s. f. Flacara vapaie; p. ext. caldura dogoritoare dogoare. ◊ Loc. adj. De para = roshu aprins (k flacara); arzator dogoritor. ◊ Expr. A trece (sau a sari) prin foc shi para = a infrunta orice primejdie a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc shi para (de manie) = a se supara a se mania foarte tare. Foc shi para = infierbantat indarjit; suparat infuriat. ♦ Fig. Sentiment puternic shi chinuitor; inflacarare; chin sufletesc dorintza chinuitoare. Din sl. para.

para¹ [At: PSALT. 224 / V: (reg) para / Pl: (rar) ~re (reg) pari peri pere / E: slv пара] 1 sf (Ivr) Emanatzie puternica. 2 sf (Ivr) Sul de fum. 3 sf Parte luminoasa mobila shi dogoritoare care se inaltza dintrun corp aprins Si: flacara. 4 sf (Spc) Valvataie. 5 sf (Pex) Dogoare. 6 sf (Ila) De (sau in) ~ Arzator. 7 sf (Ial) Roshu aprins k para focului. 89 sf (Iljv) (Cu) foc shi ~ (In mod) invershunat. 1011 sf (Ial) (In mod) indarjit. 1213 sf (Ial) (Care este) furios. 1415 sf (Reg; ial) (Care este) sprinten. 16 sf (Ie) A trece (sau a sari) prin foc (sau rar prin apa) shi ~ A infrunta orice primejdie pentru atingerea unui scop. 17 sf (Ie) A se face foc shi ~ (de manie) A se supara foarte tare Si: a se infuria a se mania. 18 av (Asr; is) Roshu ~ Foarte intens. 19 sf (Fig; ivr) Intensitate. 2021 sf (Fig) Sentiment puternic (shi chinuitor). 22 (Fig) Entuziasm. 23 (Fig) Chin sufletesc. 24 (Fig) Dorintza chinuitoare Vz foc. 25 (Reg) Trasnet. 26 (Orn; reg; ic) ~rafocului Gusharoshie (Erithacus rubecula rubecula). 27 (Bot; reg; iac) Garofitze (Dianthus chinesis). 28 (Bot; reg; iac) Arshinic (Lychnis calcedonica). 29 (Reg) Taish al toporului.

PÁRA¹ s. f. Flacara vapaie; p. ext. caldura dogoritoare dogoare. ◊ Loc. adj. De para = roshu aprins (k flacara); arzator dogoritor. ◊ Expr. A trece (sau a sari) prin foc shi para = a infrunta orice primejdie a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc shi para (de manie) = a se supara a se mania foarte tare. Foc shi para = infierbantat indarjit; suparat infuriat. ♦ Fig. Sentiment puternic shi chinuitor; inflacarare; chin sufletesc dorintza chinuitoare. Din sl. para.

PÁRA¹ s. f. 1. Flacara vapaie. Para lunga Senaltzan sus albastra. EMINESCU O. I 93. Ard nuielele trasnind Creshte para scinteind. ALECSANDRI P. II 106. ◊ (Determinat prin «de foc») Loi hrani cu jaratec shi loi adapa cu para de foc. EMINESCU N. 27. ◊ Fig. Apusul joaca intrun potop de para: Se duce craiul zilelor de vara Spre alte lumi. IOSIF P. 33. Mindra secera secara Naframai arde cu para. JARNÍKBIRSEANU D. 124. ◊ Loc. adj. De para = k flacara arzator dogoritor. Vestim... steaua de para Sus peste Grivitza proletara. DESHLIU G. 19. ◊ Expr. A se face (sau a se supara a se minia) foc shi para v. foc. A trece (sau a sari) prin foc (sau prin apa shi para) = a infrunta orice primejdie a face tot posibilul. Era gata Pentru ea sa sara Prin apa shi para. COSHBUC P. II 147. ◊ (In comparatzii shi metafore) Sabina roshi para fiindca intiia oara o trata cineva k peo domnishoara. C. PETRESCU C. V. 14. Gusta dintrun ardei; ardeiul iute para focului. HOGASH DR. 12. Sufletul meu arden iubire k para. EMINESCU O. I 231. 2. Fig. Sentiment puternic; inflacarare; chin sufletesc. V. foc. Ce ochi cumintzi ori plini de para Privind la voi cu drag se bucurara? IOSIF P. 36. Gindui se topea de para. COSHBUC P. I 124. Para la inimajunge Badea suspina shi plinge. JARNÍKBIRSEANU D. 223.

PÁRA¹ f. 1) Ansamblu de flacari aparut in procesul arderii in mediu aerian; vapaie. ◊ A se face foc shi ~ a se infuria. 2) Emanatzie fierbinte a unui izvor puternic de caldura; vapaie; dogoare. [G.D. perei] /<sl. para

para f. flacara: foc shi para. [Slav. PARA fum abur].

2) pára f. pl. [inuz.] pare saŭ parĭ (vsl. para fum abur miros de arsura pariti a evapora opariti a opari: sirb. bg. pol. para abur rus. pará aratura [adica loc ars de soare k shi ogor ogoresc dogoresc] páritĭ [v. tr.] a ferbe infundat; ung. pára abur. V. papara parpalesc pirlesc). Flacara. Foc shi para mare foc. A varsa foc shi para a fi foarte furios. Rosh k para foculuĭ foarte rosh (de rushine).

para² sf vz para¹

!para¹ (flacara) s. f. g.d. art. parei

!pára¹ (flacara) s. f. g.d. art. párei; pl. pare

pára (flacara) s. f. g.d. art. párei

PÁRA s. 1. v. flacara. 2. v. valvataie. 3. v. dogoare.

PARA s. 1. flacara vapaie (livr.) flama. (~ focului.) 2. flacaraie palalaie pirjol vapaie vilvataie vilvoare (rar) palalaica (pop.) bobot bobotaie (reg.) palalaiala vilvaie vilvaraie (prin vestul Transilv.) babura (Olt.) balbalau. (O imensa ~ de la incendiu.) 3. arshitza dogoare dogoreala fierbintzeala vapaie. (~ focului din soba.)

pára s. f. Flacara flama. Mr. pira. Sl. para „fum abur” (Miklosich Slaw. Elem. 35; Cihac II 243) cf. bg. sb. cr. pol. para „abur” cf. shi opari. Schimbul semantic destul de ciudat nu a fost explicat; dar pare sa fie sl. cf. pirli. De asemeni este posibila o incrucishare cu pali „a arde” cf. ceh. pala „flacara”.

pára s.f. (pop.) 1. flacara valvataie dogoare. 2. (fig.; inv.) tarie intensitate. 3. (fig.; inv.) sentiment puternic; inflacarare chin sufletesc dorintza chinuitoare foc. 4. (adv.; pe langa verbul a roshi) foarte intens foarte tare. 5. (inv.) emanatzie puternica exalatzie. 6. (inv.) sul de fum. 7. (reg.) traznet. 8. (reg.) taishul toporului.