dogoare sf [At: ANON. CAR. / V: (inv) ~ra dug~ ~gor^[1] sm / Pl: ~ori / E: dogori] 1 Caldura arzatoare produsa de soare de foc sau de un obiect foarte fierbinte. 2 (Fig) Ardoare (1). 3 Senzatzie de caldura mare. corectata

DOGOÁRE s. f. Caldura arzatoare revarsata de soare raspindita de un foc sau de un obiect foarte fierbinte. V. arshitza. Cazanele strabatute de serpentina tzevilor stau gata sa plesneasca la o dogoare de citeva sute de grade. C. PETRESCU A. 464. Infierbintatzi de dogoarea lampilor sha luminarilor... se deschiara la haine. DELAVRANCEA S.124. Toata noaptea a bintuit caldura apasatoare shi acuma pe un senin a rasarit soarele amenintzind cu groaznica dogoare. CARAGIALE O. II 211. SHil lega strins cot la cot Gios la stilpul hornului La dogoarea focului. ALECSANDRI P. P. 125. Varianta: (regional) dogór (ISPIRESCU L. 214) s. n.

DOGOÁRE f. Caldura puternica produsa de un obiect foarte fierbinte. [Sil. goare] /v. a dogori

dogoare f. V. dogor: la dogoarea focului POP.

dogoáre f. pl. orĭ (d. dogoresc). Dogoreala arshitza (propriŭ shi fig.).

dogór sm vz dogoare

dugoare sf vz dogoare

DOGÓR s. n. v. dogoare.

dogor n. 1. arshitza: la dogorul focului; 2. fig. foc: dogorul dragostei ISP. [Abstras din dogori].

dogór n. pl. inuz. urĭ saŭ oare. Dogoare arshitza. Fig. Foc pasiune: dogoru dragostiĭ.

dogoáre s. f. g.d. art. dogórii

dogoáre s. f.

DOGOÁRE s. 1. v. canicula. 2. arshitza dogoreala fierbintzeala para vapaie. (~ focului.)

DOGOARE s. 1. arshitza canicula calduri (pl.) dogoreala fierbintzeala nabusheala naduf nadusheala pirjol pojar toropeala zaduf zapusheala (livr.) torpoare (pop.) arsura vipie (reg.) buhoare cocat crapat naplaiala picla prepat prigoare puhaiala zapuc (prin Ban.) arsoare (Ban. shi Transilv.) friptoare (prin Olt.) japsa (Ban.) pripeala (inv.) ars pripec (fig.) cuptor jar. (~ zilelor de vara.) 2. arshitza dogoreala fierbintzeala para vapaie. (~ focului.)

dogór s.n. (inv.) 1. arshitza. 2. (fig.) foc.