DOGOÁRE s. f. Caldura arzatoare revarsata de soare raspindita de un foc sau de un obiect foarte fierbinte. V. arshitza. Cazanele strabatute de serpentina tzevilor stau gata sa plesneasca la o dogoare de citeva sute de grade. C. PETRESCU A. 464. Infierbintatzi de dogoarea lampilor sha luminarilor... se deschiara la haine. DELAVRANCEA S.124. Toata noaptea a bintuit caldura apasatoare shi acuma pe un senin a rasarit soarele amenintzind cu groaznica dogoare. CARAGIALE O. II 211. SHil lega strins cot la cot Gios la stilpul hornului La dogoarea focului. ALECSANDRI P. P. 125. Varianta: (regional) dogór (ISPIRESCU L. 214) s. n.