pára s. f. Flacara flama. Mr. pira. Sl. para „fum abur” (Miklosich Slaw. Elem. 35; Cihac II 243) cf. bg. sb. cr. pol. para „abur” cf. shi opari. Schimbul semantic destul de ciudat nu a fost explicat; dar pare sa fie sl. cf. pirli. De asemeni este posibila o incrucishare cu pali „a arde” cf. ceh. pala „flacara”.