optziuni
  • info

13 definitzii pentru dogoritor

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DOGORITÓR OÁRE dogoritori oare adj. Care dogoreshte; fierbinte arzator. [Var.: dogoratór oáre adj.] Dogori + suf. tor.

DOGORITÓR OÁRE dogoritori oare adj. Care dogoreshte; fierbinte arzator. [Var.: dogoratór oáre adj.] Dogori + suf. tor.

dogoritor ~oare a [At: GRECEANU I. 148/27 / V: ~ratór / Pl: ~i ~oare / E: dogori + tor] Care dogoreshte.

DOGORITÓR OÁRE dogoritori oare adj. Care raspindeshte caldura mare care arde care dogoreshte; fierbinte arzator. In zapushala dupaamiezii in vazduhul dogoritor se roteau puncte de foc. SADOVEANU O. III 197. De calduri dogoritoare Foc aprins i arde chipul; Un cuptor e roshiul soare SHi carbune sub picioare E nisipul. COSHBUC P. I 222. In arshitza cea dogoritoare a zilei vazu aproape de padure un tzintzari zvircolindusa in nisipul cel fierbinte. EMINESCU N. 19. Varianta: dogoritór oáre (AGIRBICEANU S. P. 28) adj.

DOGORITÓR OÁRE dogoritori oare adj. Care dogoreshte. [Var.: dogoritor oare adj.] Din dogori + suf. (i)tor.

DOGORITÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care dogoreshte; care radiaza caldura excesiva; arzator; torid. /a dogori + suf. ~tor

dogoritor a. care dogoreshte: arshitza cea dogoritoare a zilei EM.

DOGORATÓR OÁRE adj. v. dogoritor.

DOGORATÓR OÁRE adj. v. dogoritor.

dogorator ~oare a vz dogoritor

DOGORITÓR OÁRE adj. v. dogoritor.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

dogoritór adj. m. pl. dogoritóri; f. sg. shi pl. dogoritoáre

dogoritór adj. m. pl. dogoritóri; f. sg. shi pl. dogoritoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DOGORITÓR adj. v. canicular.

DOGORITOR adj. arzator canicular fierbinte torid tropical zapushitor (reg.) zadufos zapushit (prin Ban. shi Olt.) pripitor. (O zi ~; soare ~; caldura ~.)

Intrare: dogoritor
dogoritor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogoritor
  • dogoritorul
  • dogoritoru‑
  • dogoritoare
  • dogoritoarea
plural
  • dogoritori
  • dogoritorii
  • dogoritoare
  • dogoritoarele
genitiv-dativ singular
  • dogoritor
  • dogoritorului
  • dogoritoare
  • dogoritoarei
plural
  • dogoritori
  • dogoritorilor
  • dogoritoare
  • dogoritoarelor
vocativ singular — —
plural — —
dogorator adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogorator
  • dogoratorul
  • dogoratoru‑
  • dogoratoare
  • dogoratoarea
plural
  • dogoratori
  • dogoratorii
  • dogoratoare
  • dogoratoarele
genitiv-dativ singular
  • dogorator
  • dogoratorului
  • dogoratoare
  • dogoratoarei
plural
  • dogoratori
  • dogoratorilor
  • dogoratoare
  • dogoratoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dogoritor, dogoritoareadjectiv

  • 1. Care dogoreshte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arzator canicular fierbinte torid
    • format_quote In zapushala dupaamiezii in vazduhul dogoritor se roteau puncte de foc. SADOVEANU O. III 197. DLRLC
    • format_quote De calduri dogoritoare Foc aprins i arde chipul; Un cuptor e roshiul soare SHi carbune sub picioare E nisipul. COSHBUC P. I 222. DLRLC
    • format_quote In arshitza cea dogoritoare a zilei vazu aproape de padure un tzintzari zvircolindusa in nisipul cel fierbinte. EMINESCU N. 19. DLRLC
etimologie:
  • Dogori + sufix tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.