indarjit ~a a [At: ODOBESCU S. III 589 / Pl: ~itzi ~e / E: indarji] 1 Staruitor. 2 Infuriat. 3 Atzatzat. 4 Ursuz. 5 Hotarat. 7 Invershunat.

indarji [At: BIBLIA (1688) 380²/12 / Pzi: ~jesc / E: in + darz] 12 vtr (A face sa devina sau) a deveni darz. 34 vtr (A determina pe cineva sa persiste sau) a persista in ceva. 56 vr A manifesta (ostilitate sau) furie. 78 vtr (Rar) A (se) incorda (34). 9 vr (Reg) A se ingrasha peste masura.

INDIRJÍ indirjesc vb. IV. Refl. A deveni dirz a starui cu incapatzinare; a rezista a se invershuna a se infuria a se intarita. Mitrea sa oprit indirjinduse shi privindul pe nea Ghitza de sus. SADOVEANU M. C. 29. In ce te bizui de te indirjeshti asha nepoate? CREANGA A. 57. ◊ Tranz. So indirjesc Dezvelindumi catre dinsa gindul tot so hotarasc Sa namine nici o clipa. DAVILA V. V. 150. Dulceatza cuvintelor shi politica... indirjira mai mult la obraznicie pe filozoful nostru. GORJAN H. IV 62.

INDIRJÍT A indirjitzi te adj. 1. Invershunat intaritat dirz. Era o dragoste indirjita shi staruitoare. SADOVEANU O. VII 118. In regiunea Dragoslavele lupta indirjita sa terminat prin infringerea dushmanului. CAMIL PETRESCU U. N. 422. Se duce k un vifor... K un taur indirjit in mijlocul mieilor. DELAVRANCEA A. 163. De trei ori sau izbit din ce in ce mai indirjite... cele doua armate. VLAHUTZA O. A. II 118. ◊ (Adverbial) Incepe sa latre indirjit catre fereastra vagonului. CARAGIALE O. II 270. 2. Staruitor perseverent. Trebuie insa sa citeshti mult shi sa te apleci cu o indirjita munca asupra celor ce vei voi sa scrii in viitor. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 111 4/7.

A INDARJÍ ~ésc tranz. rar (persoane) A face sa se indarjeasca. /in + darz

A SE INDARJÍ ma ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A actziona cu darzenie sporita; a deveni mai darz; a se invershuna. 2) fam. A se supara foarte tare; ashi ieshi din sarite; a se infuria. 3) (despre lupte) A deveni mai darz; a se desfashura tot mai intens; a se invershuna; a se incrancena. /in + darz

indarjì v. Mold. a (se) face darz: in ce te bizui de te indarjeshti asha? CR.

indirjésc v. tr. (d. dirz pl. jĭ). Fac dirz. V. refl. Ma fac dirz prind curaj ma infuriĭ: s’a indirjit la lupta.

indarjí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indarjésc imperf. 3 sg. indarjeá; conj. prez. 3 sa indarjeásca

indarjí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. indarjésc imperf. 3 sg. indarjeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. indarjeásca

INDARJÍT adj. 1. v. furios. 2. v. invershunat. 3. v. disputat. 4. v. incapatzanat. 5. v. tenace.

INDARJÍ vb. 1. v. invershuna. 2. v. infuria. 3. v. incapatzana. 4. a se intetzi a se invershuna. (Disputa sa ~.) 5. v. intetzi.

INDIRJI vb. 1. a se invershuna (livr.) a se obstina (pop.) a se natingi. (De ce te ~ asha?) 2. a (se) infuria a (se) intarita a (se) invershuna. (Nul mai ~.) 3. a se ambitziona a se incapatzina a se indaratnici a persevera a persista a starui. (Se ~ sa sustzina k...) 4. a se intetzi a se invershuna. (Disputa sa ~.) 5. a creshte a (se) intetzi a spori (fig.) a (se) ascutzi. (Lupta sa ~ in intensitate.)

INDIRJIT adj. 1. furios infuriat intaritat invershunat miniat minios pornit (livr.) obstinat (pop.) indracit nabadaios otzarit (inv. shi reg.) scirbit (reg.) navirlios (inv. in Transilv.) firetic (fam.) burzuluit zborshit (fig.) turbat. (Un om ~ la culme.) 2. aprig aspru crincen crud crunt cumplit incrincenat invershunat neimpacat nepotolit singeros vajnic violent (inv.) crancenit tare (fig.) incleshtat. (O lupta ~.) 3. aprig disputat dirz invershunat (fig.) aprins. (O intrecere sportiva ~.) 4. ambitzios incapatzinat indaratnic perseverent staruitor. (Se dovedeshte extrem de ~ in actziunile sale.) 5. dirz perseverent staruitor tenace. (O munca ~.)