intarata [At: COD. VOR. 33/21 / V: interita ~rta / Pzi: intarat / E: ml *interritare] 1 vt A aduce pe cineva in stare de enervare de surescitare. 2 vt A instiga la violentza un grup de oameni. 3 vt A asmutzi un animal. 4 vr (D. animale; shfg; d. oameni) A se infuria. 56 vtr (Fig) A (se) entuziasma. 7 vr (Fig) A se ambitziona. 8 vr A se agita. 9 vt A incita pe cineva sa faca un lucru. 10 vr A se porni cu pasiune violenta. 11 vru (D. intemperii) A se intensifica.

A INTARATÁ intarat tranz. (fiintze) A aduce in mod intentzionat intro stare de iritare; a zadari; a atzatza; a incita; a starni. /<lat. intercitare

A SE INTARATÁ ma intarat intranz. 1) (despre procese fenomene etc.) A se desfashura din ce in ce mai energic; a deveni mai intens; a se intetzi; a se intensifica. 2) (despre persoane) A manifesta o afectivitate sporita; a se aprinde; a se infierbanta; a se infoca. /<lat. intercitare

intaratà v 1. a atzatza rau: a intarata poporul; 2. a se mania foarte. [Cf. lat. vulg. INTERRITARE din INTERRITUS nesperiat indraznetz].

interita v vz intarata

intarta v vz intarata

INTARITÁ intarít vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la oameni) A aduce (de obicei in mod intentzionat) in stare de minie de ciuda de surescitare a irita; (cu privire la o multzime) a face sa se agite a instiga (impotriva cuiva); (cu privire la animale) a asmutzi a zadari. Luau parte la incaierare shi copiii shi ciinii... Mahalagiii se stringeau pe de laturi faceau haz shi i intaritau. PAS Z. I 115. Dragostea domnieitale... poate spori dushmaniile shi intarita pe stapinii de aici. SADOVEANU Z. C. 295. Singele varsat la cazarma Spirii intaritase pe soldatzii turci impotriva noastra. BOLINTINEANU O. 263. ◊ Refl. Leul se intaritase nevoie mare. ISPIRESCU U. 31. (Fig.) Vintul se intaritase de tot shi noaptea parea mai intunecoasa. SANDUALDEA U. P. 86. 2. Tranz. (Uneori urmat de determinari aratind scopul) A indemna a impinge a mina pe cineva sa faca ceva; a imboldi a stimula a incita a incuraja. SHi cine va intarita sa staruitzi in purtarile astea ishi bate joc de voi. REBREANU R. II 89. Scriitorii shi oratorii cei mai insemnatzi lucrau asupra opiniei publice shi intaritau popoarele pentru o noua cruciada. BALCESCU O. II 39. ♦ Refl. A se insufletzi a se entuziasma. (Atestat in forma intirta) De la o vreme prinzind mosh Bodringa la inima sa nu inceapa a cinta din fluier o corabiasca de cele framintate in loc? Noi atunci sa nu ne intirtam la joc? CREANGA A. 98. 3. Refl. A se porni cu pasiune a se intari a se intetzi. (Atestat in forma intarta) Am ieshit din sat shi am pribegit zece ani pina ce sa intartat rezbelul shi mau luat shi pe mine. SADOVEANU N. F. 95. Variante: (popular) intartá intárt intirtá vb. I.

INTARTÁ vb. I v. intarita.

INTIRTÁ vb. I v. intarita.

intartà v. (poetic) a intarata: cu gand sa ne ’ntarte AL.

intárt V. intarit.

intarít shi (Ps. S.) interít a á v. tr. (lat. *intérrito áre din irrito áre a irita care a fost considerat k compus din in shi rito íar in a fost inlocuit pin inter saŭ a fost infl. de terrĭtare a speria. De altfel un glosar latin din sec. 8 zice lacessunt = interitant hartzuĭesc). Irit atzitz excit: ceaĭu intarita. Atzitz supar: vorba asta la intaritat grozav. Atzitz indemn: a intarita oastea la lupta. V. refl. Ma atzitz ma aprind: m’am intaritat la lupta. In nord intárt a artá.

intaratá (a ~) vb. ind. prez. 3 intarata

intaratá vb. ind. prez. 1 sg. intarat 3 sg. shi pl. intarata

intarat ratare inf. s.

INTARATÁ vb. 1. v. asmutzi. 2. v. instiga. 3. v. infuria.

A (se) intarata ≠ a (se) linishti a (se) domoli a (se) potoli

INTARITA vb. 1. a asmutzi a atzitza a hartzui a provoca a stirni (pop.) a sumutza a zadari (Mold. shi Bucov.) a haratzi. (~ ciinii.) 2. a agita a atzitza a incita a instiga a provoca a stirni a tulbura (pop.) a sumutza (inv. shi reg.) a scorni (reg.) a smomi a zadari (fig.) a asmutzi a monta. (El ~ masele.) 3. a (se) indirji a (se) infuria a (se) invershuna. (Nul mai ~ shi tu!)

intaritá (intaratát intaratát) vb. A atzitza a zadari a incita a imboldi. Var. intarta. Lat. interritāre pastrat intro glosa din sec. VIII de la irritare contaminat cu territāre „a speria” (Schuchardt ZRPh. XXIII 419; Pushcariu 879; CandreaDens. 872; REW 4491) cf. napol. nderreta v. fr. (en)tarier prov. torridá. Der. intaritator adj. (iritant provocator); intaritacios adj. (care provoaca din placere).

ashi intarata ghiocelul expr. (er. d. femei) a se masturba.