INFURIÉRE s. f. Actziunea de a (se) infuria; furie manie. [Pr.: rie] V. infuria.

infuriere sf [At: NEGRUZZI S. II 276/9 / V: ~iare / P: ~rie~ / Pl: ~ri / E: infuria] 12 (Provocare de cineva sau) resimtzire a unei stari de furie Si: enervare iritare maniere turbare.

INFURIÉRE s. f. (Inv.) Actziunea de a (se) infuria; furie manie. [Pr.: rie] V. infuria.

INFURIÉRE s. f. (Invechit) Furie minie mare. Infurierea ei ma ingrozit. NEGRUZZI S. I 51. ◊ Fig. Marea se rascoala mugind cunfuriere. NEGRUZZI S. II 276. Pronuntzat: rie.

infuria vtr [At: ALECSANDRI P. II 36 / P: ~ria / Pzi: infurii (inv) ~iez / E: in +furie] 12 (A face pe cineva sa fie sau) a fi cuprins de furie Si: a (se) enerva a (se) irita a (se) mania.

INFURIÁ infúrii vb. I. Refl. A fi cuprins de furie a se minia tare ashi ieshi din fire. Se infuriase shi se apara congestionat. DUMITRIU N. 111. Sanfuriat SHi mia zgiriat Zgiriat fatza SHi rupt cositza. TEODORESCU P. P. 427. ♦ Tranz. A minia a scoate din sarite. Pronuntzat: ria. Prez. ind. shi: (invechit) infuriez (ALECSANDRI P. III 36).

A INFURIÁ infúrii tranz. A face sa se infurie. /in + furie

A SE INFURIÁ ma infúrii intranz. 1) A deveni foarte furios; a se mania peste masura. 2) A fi cuprins de furie; a fi foarte furios. /in + furie

infurià v. a (se) face furios.

*infuriĭ a á v. tr. (d. furie. Eŭ infuriĭ tu infuriĭ). Umplu de furie irit. V. refl. Ma umplu de furie devin furios.

infuriére (rie) s. f. g.d. art. infuriérii

infuriére s. f. (sil. rie) g.d. art. infuriérii; pl. infuriéri

infuriá (a ~) (ria) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. infúrii 3 infúrie (rie) 1 pl. infuriém; conj. prez. 3 sa infúrie; ger. infuriínd (riind)

infuriá vb. (sil. ria) ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. infúrii 3 sg. shi pl. infúrie (sil. rie) 1 pl. infuriém; ger. infuriínd (sil. riind)

infuriu furie 3 ind. shi conj. riam 1 imp. riat prt. riere inf. s.

INFURIÉRE s. v. furie invershunare manie.

infuriere s. v. FURIE. INVERSHUNARE. MINIE.

INFURIÁ vb. 1. a (se) mania (pop.) a (se) indraci a (se) otzari (inv. shi reg.) a (se) starni (prin Transilv.) a (se) ranzoi (inv.) a (se) scarbi a (se) urgisi (fam.) a (se) burzului a (se) zborshi (fig.) a (se) ardeia a turba (reg. fig.) a (se) scociori. (Sa ~ cumplit pe ei.) 2. a (se) indarji a (se) intarata a (se) invershuna. (Eshecul la ~.)

INFURIA vb. 1. a (se) minia (pop.) a (se) indraci a (se) otzari (inv. shi reg.) a (se) stirni (prin Transilv.) a (se) rinzoi (inv.) a (se) scirbi a (se) urgisi (fam.) a (se) burzului a (se) zborshi (fig.) a (se) ardeia a turba (reg. fig.) a (se) scociori. (Sa ~ cumplit pe ei.) 2. a (se) indirji a (se) intarita a (se) invershuna. (Nul mai ~.)

A INFURIA a baga in boala / in boale ai da cu praftoritza a morcovi a oftica a scoate (pe cineva) din fire / din pepeni a scoate din mintzi (pe cineva) a scoate (cuiva) peri albi a shucari a taia (cuiva) pofta de ceva a vari (pe cineva) in boala / in draci / in groapa / in sperietzi.

A SE INFURIA a se ambala a se anticari al apuca damblaua / dracii / pandaliile a arunca flacari pe nas a se ataca a se bashica a se cacioli a face clabuci a i se face negru inaintea ochilor a face spume la gura ai fi cu banat ashi ieshi din fire / din pepeni / din tzatzani a se incinge taratza (in cineva) al lovi damblaua ashi lua maxim a se morcovi a se oftica a se opari a se pichirisi a i se pune (cuiva) pata / piticul ai sari (cuiva) capacele ai sari bazdacul / mushtarul / tzandara a scoate flacari pe nas a scuipa foc a se sictiri a i se sui sangele la cap a se supara k vacarul pe sat a se shifona a se shucari a i se umfla (cuiva) pipota a vedea roshu inaintea ochilor ai veni (cuiva) apa la moara ai veni dracii a se zbarli.