INDIRJÍ indirjesc vb. IV. Refl. A deveni dirz a starui cu incapatzinare; a rezista a se invershuna a se infuria a se intarita. Mitrea sa oprit indirjinduse shi privindul pe nea Ghitza de sus. SADOVEANU M. C. 29. In ce te bizui de te indirjeshti asha nepoate? CREANGA A. 57. ◊ Tranz. So indirjesc Dezvelindumi catre dinsa gindul tot so hotarasc Sa namine nici o clipa. DAVILA V. V. 150. Dulceatza cuvintelor shi politica... indirjira mai mult la obraznicie pe filozoful nostru. GORJAN H. IV 62.