MACIÚK maciuci s. f. 1. Bata mare mult ingroshata (shi adesea ferecata) la un capat folosita in trecut shi k arma de lupta; chilom; maciulie. ◊ Expr. A i se face (sau a i se pune a i se zbarli cuiva) parul (sau chica) maciuca = a fi cuprins de o spaima puternica a se ingrozi a se inspaimanta. 2. Parte ingroshata shi rotunjita a capatului unui ciomag sau p. ext. a altor obiecte. ♦ P. ext. Lovitura data cu maciuca (1). 3. (Bot.; pop.) Capsula. 4. (Sport) Obiect de forma unei maciuci (1) cu care se executa exercitzii de mobilitate de indemanare etc. intruna din probele de gimnastica ritmica. Lat. *matteuca.

maciuca sf [At: DOSOFTEI V. S. octombrie 85^r/17 / V: (reg) ~ioak mocioak moc~ / Pl: ~uci (inv) ~uce / E: ml *matteuca] 1 Bata lunga shi groasa cu maciulie la unul dintre capete uneori ferecata folosita in trecut k arma de lupta Si: mai² (6) Vz ciomag fushte ghioaga. 2 (Pfm; ie) A i se face (sau a i se pune a i se zburli cuiva) parul (sau chica) ~ (in sau pe cap) A fi cuprins de o spaima puternica Si: a se ingrozi a se inspaimanta. 3 (Reg) Mai² de batut rufe pamant pari etc. 4 (Reg) Mai² al tamplarului. 5 (Reg) Baston. 6 (Reg) Batz cu care se duce o sarcina pe umar. 7 (Reg) Par. 8 (Prc) Parte ingroshata a unei maciuci (1) a unui baston etc. Si: maciulie (1). 9 (Reg) Pranel la fus. 10 Lovitura data cu maciuca (1). 11 (Reg) Parte ingroshata a unor plante. 12 (Reg) Plaz al plugului. 13 (Bot; reg; lpl) Carciumarese (Zinnia elegans). 14 (Bot; reg; ic) ~caciobanului Rostogol (Echinops sphaerocephalus). 15 (Bot; reg; iae) Tatarnica (Echinops commutatus). 16 (Arg) Penis.

MACIÚK maciuci s. f. 1. Bata mare mult ingroshata (shi adesea ferecata) la un capat; chilom; maciulie. ◊ Expr. A i se face (sau a i se pune a i se zbarli cuiva) parul (sau chica) maciuca = a fi cuprins de o spaima puternica a se ingrozi a se inspaimanta. 2. Parte ingroshata shi rotunjita a capatului unui ciomag sau p. ext. a altor obiecte. ♦ P. ext. Lovitura data cu maciuca (1). 3. (Bot.; pop.) Capsula. 4. (Sport) Aparat de gimnastica de forma unei maciuci (1) cu care se executa exercitzii de mobilitate de indemanare etc. Lat. *matteuca.

MACIÚK maciuci s. f. 1. Capatul bulbucat al unui ciomag (provenind dintrun nod bine rotunjit); p. ext. capatul ingroshat shi rotunjit al altor obiecte. Un batz de radacina cu maciuca cit un pumn de copil se inaltza in aer linga Miron Iuga. REBREANU R. II 197. La cap maciuca La coada maciuca La mijloc nemica (Furnica). GOROVEI C. 162. ◊ Expr. A i se face cuiva parul (sau chica) maciuca se spune cind cineva e cuprins de o spaima foarte mare. Ei citea indura bietul om tzi se face parul maciuca. REBREANU R. II 224. Urlau dobitoacele de tzi se facea parul maciuca ISPIRESCU E. 7. Ai face cuiva parul (sau chica) maciuca = a bate pe cineva. Suna binen cobza suna Sa nutzi fac spetele struna SHi chica maciuca. ALECSANDRI P. I 68. 2. Bita mare mult ingroshata la unul din capete shi adesea ferecata la celalalt. Maciuca ghintuita cu minerul incrustat era agatzata dedesubtul lantzurilor. V. ROM. decembrie 1953 28. Armele moldovenilor erau... sabia paloshul maciuca. BALCESCU O. I 125. Eu maciucam ridicat Peamindoi iam shi culcat. ALECSANDRI P. P. 249. ◊ Expr. A lovi cu o maciuca doua capete = a obtzine doua rezultate printro singura actziune. ♦ Lovitura data cu o asemenea bita. Batate crucea ciocoi De teoi prinden sat la noi Satzi dau maciuci sa te moi. TEODORESCU P. P. 293.

maciúk s. f. (arg.) Organul genital masculin ◊ „Alta consoarta ofensata a pus la loc sigur colonelul sotzului legandul de un balon cu heliu shi trimitzanduil la ceruri [...] Maciuca altui Cassanova a fost rashnita cu sadism intrun mixer de bucatarie.” R.l. 28 V 94 p. 10

MACIÚK ~ci f. 1) Batz lung shi gros cu maciulie la un capat; bata; ciomag. * A i se face cuiva parul ~ a fi cuprins de groaza; a se speria foarte tare. 2) inv. Arma primitiva de lupta constand dintrun astfel de batz. 3) Lovitura data cu un asemenea batz. /<lat. matteuca

maciuca f. 1. bata groasa cu un nod de lemn la un cap; 2. lovitura cu maciuca: destul o maciuca la un car de oale; fig. a se face parul maciuca a se sbarli cuiva parul de spaima; 3. Bot. maciuca ciobanului rostogol. [Lat. vulg. *MATTEUCA = clasic MATEOLA].

macĭúk f. pl. ĭ (lat. *matteuca = mattéola dim. d. máttea macĭuca; it. mazza mazzo pv. cat. massa fr. masse massue sp. maza mazo pg. maça maço. D. rom. vine ngr. matzúka shi d. it. vine ngr. máiza; sirb. mačuga bg. mačuk rut. mačug pol. maczuga. V. macĭulie). Baston (batz) gros c’o unflatura saŭ boamba la capat shi care se intrebuintza odinioara shi k arma de razboĭ (V. bita). Lovitura de macĭuca: a trage o macĭuca. Fig. A tzi se face paru macĭuca (de frica) a tzi se zbirli paru (de frica). Prov. Ajunge o macĭuca la un car de oale ajunge de ex. o mustrare unuĭ vinovat. Macĭuca cĭobanuluĭ nishte felurĭ de scaĭ numitzĭ shi rostogol (V. rostogol).

chií s [At: DR. II 653 / Pl: nct / E: rs кий cf achiu] (Rsi) Maciuca.

mocioak sf vz maciuca

mociuk sf vz maciuca

+maciuk¹ (fam.) adv. (a i se face parul ~)

maciúk s. f. g.d. art. maciúcii; pl. maciúci

maciúk s. f. g.d. art. maciúcii; pl. maciúci

maciuca ci.

MACIÚK s. 1. v. ciomag. 2. v. mai. 3. v. maciulie.

MACIÚK s. v. baston carja prisnar prasnel sfarleaza titirez.

MACIUK s. 1. bita ciomag (pop.) toroipan (reg.) ghioaga jarchina mak moak otic patachie taminjer taujer tufan tufa (Mold. Bucov. shi Transilv.) bota (Mold.) ceatlau (Olt.) colva (Ban.) crivac (Olt.) dirjala (Ban.) haidamac (Olt. shi Ban.) jilavete (Transilv. shi Maram.) macau (Transilv. Maram. shi Olt.) shuvei (prin Bucov.) tashmau (Mold.) toropala (inv.) fuscel fushte. (La izbit cu ~ in frunte.) 2. mai. (~ pentru tasarea terenului.) 3. maciulie. (Un batz cu ~.)

maciuk s. v. BASTON. CIRJA. PRISNAR. PRISNEL. SFIRLEAZA. TITIREZ.

maciúk (maciúci) s. f. 1. Ciomag bita. 2. Aparat de gimnastica. Var. (Trans. Banat) mocioaca. Mr. matzuca megl. macioc maciuca ceamuga. Formatzie expresiva bazata pe radacina mac cf. moaca shi celelalte ex. adaugate acolo; format k shi caciula din coc (cf. maciulie fatza de caciulie shi pentru alternantza suf. napirca fatza de shopirla). Forma initziala trebuie sa fi fost maciuga cf. maiug svirluga shi megl. Pentru valoarea expresiva cf. sp. machuca „mai” machucar „a lovi cu ciomagul” bazate pe aceeashi idee de „obiect rotund” (Corominas III 393). In mod traditzional se admite k e vorba de un lat. *matteuca cf. v. port. massuca fr. massue picard. machuque (Philippide Principii 63; Pushcariu 1011; CandreaDens. 1036; Tiktin; REW 5426); aceasta der. este greu de admis bazinduse pe un lat. mateola rara shi putzin atestat shi pe suf. uca socotit de origine galica. Der. maciucash (var. maciucar) s. m. (bataush); maciucat adj. (care are la capat o sfera); maciucos adj. (in forma de maciuca); maciulie (var. Banat mociolie) s. f. (sfera cap bulb); cf. it. maciulla (var. Trans. baciulie bociulie pare sa se explice prin incrucisharea cu mag. bötök „bumb boboc” cf. Tiktin); mashcat (var. mashcat megl. macicat) adj. „grauntzos” in loc de maci(u)cat (Densusianu GS VI 364; REW 5426; dupa Cihac II 514 din mag. magvas „granulat”. Din rom. provin bg. mačuk mačak (Capidan Raporturile 208) sb. cr. slov. macuga (Candrea Elemente 403) rut. mačug pol. macsuga (Berneker II 1; Wędkiewicz Mitt. Wien I 265) ngr. ματσούϰα (dupa Roesler 573 shi Cihac II 671 rom. provine din ngr.) mag. macsuka matyuka.

MACIUCA com. in jud. Valcea situata in Piem. Oltetzului pe raul Cerna; 2.220 loc. (2000). Reshed. com. este satul Oveselu. Bisericile cu acelashi hram Sf. Nicolae in satele Botorani (1797 refacuta in 1872) Zavoieni (18421844 cu fresce originare) shi SHtefaneshti (1844).

maciuca maciuci s. f. (pop.) penis.

a i se face (cuiva) parul maciuca expr. a fi cuprins de spaima.

a i se ridica / a i se face parul maciuca expr. a se speria foarte tare a se ingrozi a se inspaimanta.

maciuci in buci! expr. (obs. in propozitzii afirmative) nimic

MAClUK s. f. I. 1. Bita lunga shi groasa cu maciulie la unul dintre capete uneori ferecata folosita in trecut k arma de lupta ; mai² (I). V. c i o m a g f u sh t e g h i o a g a. O batu cu ciocane (adaos marginal: maciuci) de plumb preste tot trupul. DOSOFTEI V. S. octombrie 85^r/17 cf. MINEIUL (1776) 146^v1/16. SHi stocuri shi maciuce sha lancelor izbire SHa cailor navala lentimpina el singur. HELIADE O. I 333. Ii zise sa dea porunca la totzi ferarii sai faca o maciuca de fer. ISPIRESCU L. 318. Afara de aceste doua feluri de arme ofensive dacii mai purtau topoare ciomege shi maciuci. XENOPOL I. R. I 81. A inceput maciuca a da in el. PAMFILE VAZD. 38. A doua palma k o maciuca de grea la pravalit la pamint. POPA V. 185. Primi k o lovitura de maciuca in creshtet raspunsul fetei. SADOVEANU O. VII 93. Se apropiara de oi shi incepura sa le atinga peste cozi cu maciucile luindule la goana. PREDA I. 145 cf. id. 148. Luasem eu deacas' O maciuca batrineasca. V. ROM. octombrie 195418. Cu maŝucal maŝuca. ALEXICI L. P. 40. Da brinza cineo facea? Doi ciobani motintani Cu macioacéle mari. VICIU COL. 184. Cu o maciuca a lovit doua capete (= cu o vorba a lovit doi inshi). Cf. ZANNE P. 217. Dintrun lemn iese shi cruce shi maciuca (= dintrun om bun ies shi copii buni shi copii rai). Cf. id. ib. I 203. Ajunge o maciuca la un car de oale (= pentru un om simtzit ajunge sa i se spuna o data ceva). Cf. CREANGA P. 258 ZANNE P. IV 10. ◊ E x p r. A da cu maciucan balta v. b a l t a. A i se face (sau a i se pune a i se zburli cuiva) parul (sau chica) maciuca (in sau pe cap) = a fi cuprins de o spaima puternica a se ingrozi a se inspaiminta. Sa fi vazut. . . blesteme de tzi se punea parul maciuca. ZILOT CRON. 87 cf. GORJAN H.100/33 PANN P. V. III 52/13 BARONZI L. 67 SLAVICI N. II 252. Urlau dobitoacele de tzi se facea parul maciuca pe cap. ISPIRESCU L. 7 cf. 18 190 301 id. U. 30. Cite a indurat bietul om tzi se facea parul maciuca. REBREANU R. II 224. TZi sar zburli parul maciuca in cap cind tziash spune ce shtiu eu shi ce se pregateshte. C. PETRESCU A. R. 31 cf. SHEZ. IV 172. ♦ (Regional) Mai² (de batut rufe pamint pari etc.) ; maiul timplarului. Cf. ALR I 723 ALR II 3 373/537 ib. 6670/537 551. ♦ (Regional) Baston (ALR II 3360/157 682); cirja (ALR II/I MN 148 3926/157 272); batz cu care se duce o sarcina pe umar (ALR II/I MN 1483927/141). ♦ (Regional) Par (LeiceshtiPiteshti). CHEST. II 265/70. 2. P. r e s t r. Partea bulbucata a unei maciuci (I 1) a unui baston etc. ; maciulie. Un batz de radacina cu maciuca cit un pumn de copil se inaltza in aer linga Miron luga. REBREANU R. II 197. Ishi juca degetele pe bastonul de abanos cu maciuca de argint. CAMIL PETRESCU O. I 304. La cap maciuca La coada maciuca La mijloc nemica (Furnica). GOROVEI C. 162 cf. 217. ♦ (Regional) Prisnel (la fus). ALR I 1 270/770 cf. 1 270/760 776 782 846. 3. Lovitura data cu maciuca (I 1). Satzi dau maciuci sa te moi. ALECSANDRI P. P. 250. 4. (Regional) Partea bulbucata a unor plante. Maciuca macului. ALR SN I h 197. Maciuca cepii. ALR II 6 014/769. ◊ Maciuca cu fulgi = floarea papurei. ALR I 1 907/727 cf. 1 907/178 746 764 768 776; 780 803 825 839 850. Maciuca de brad = con de brad. ALR I 974/896 cf. 974/786. ♦ Floarea cinepii. Cf. A III 1 18. 5. (Regional) Plazul plugului; calcii (BorshaVisheu de Sus). ALR SN I h 22/362. II. (Bot. ; regional) 1. (La pl.) Circiumarese (Zinnia élegans). PANTZU PL. 2. Compus: maciucaciobanului = a) rostogol (Echinops sphaerocephalus). BRANDZA FL. 292 GRECESCU FL. 325 PANTZU PL. ; b) tatarnica (Echinops commutatus). BRANDZA FL. 292 GRECESCU FL. 325 PANTZU PL. Pl.: maciuci shi (invechit) maciuce. SHi: (regional) macioák mocioák (LB PASHCA GL.) mociúk (ALR II 4 952/130) s. f. Lat. *matteuca.