MACIÚK maciuci s. f. 1. Bata mare mult ingroshata (shi adesea ferecata) la un capat folosita in trecut shi k arma de lupta; chilom; maciulie. ◊ Expr. A i se face (sau a i se pune a i se zbarli cuiva) parul (sau chica) maciuca = a fi cuprins de o spaima puternica a se ingrozi a se inspaimanta. 2. Parte ingroshata shi rotunjita a capatului unui ciomag sau p. ext. a altor obiecte. ♦ P. ext. Lovitura data cu maciuca (1). 3. (Bot.; pop.) Capsula. 4. (Sport) Obiect de forma unei maciuci (1) cu care se executa exercitzii de mobilitate de indemanare etc. intruna din probele de gimnastica ritmica. Lat. *matteuca.