maciúk (maciúci) s. f. 1. Ciomag bita. 2. Aparat de gimnastica. Var. (Trans. Banat) mocioaca. Mr. matzuca megl. macioc maciuca ceamuga. Formatzie expresiva bazata pe radacina mac cf. moaca shi celelalte ex. adaugate acolo; format k shi caciula din coc (cf. maciulie fatza de caciulie shi pentru alternantza suf. napirca fatza de shopirla). Forma initziala trebuie sa fi fost maciuga cf. maiug svirluga shi megl. Pentru valoarea expresiva cf. sp. machuca „mai” machucar „a lovi cu ciomagul” bazate pe aceeashi idee de „obiect rotund” (Corominas III 393). In mod traditzional se admite k e vorba de un lat. *matteuca cf. v. port. massuca fr. massue picard. machuque (Philippide Principii 63; Pushcariu 1011; CandreaDens. 1036; Tiktin; REW 5426); aceasta der. este greu de admis bazinduse pe un lat. mateola rara shi putzin atestat shi pe suf. uca socotit de origine galica. Der. maciucash (var. maciucar) s. m. (bataush); maciucat adj. (care are la capat o sfera); maciucos adj. (in forma de maciuca); maciulie (var. Banat mociolie) s. f. (sfera cap bulb); cf. it. maciulla (var. Trans. baciulie bociulie pare sa se explice prin incrucisharea cu mag. bötök „bumb boboc” cf. Tiktin); mashcat (var. mashcat megl. macicat) adj. „grauntzos” in loc de maci(u)cat (Densusianu GS VI 364; REW 5426; dupa Cihac II 514 din mag. magvas „granulat”. Din rom. provin bg. mačuk mačak (Capidan Raporturile 208) sb. cr. slov. macuga (Candrea Elemente 403) rut. mačug pol. macsuga (Berneker II 1; Wędkiewicz Mitt. Wien I 265) ngr. ματσούϰα (dupa Roesler 573 shi Cihac II 671 rom. provine din ngr.) mag. macsuka matyuka.