MAClUK s. f. I. 1. Bita lunga shi groasa cu maciulie la unul dintre capete uneori ferecata folosita in trecut k arma de lupta ; mai² (I). V. c i o m a g f u sh t e g h i o a g a. O batu cu ciocane (adaos marginal: maciuci) de plumb preste tot trupul. DOSOFTEI V. S. octombrie 85^r/17 cf. MINEIUL (1776) 146^v1/16. SHi stocuri shi maciuce sha lancelor izbire SHa cailor navala lentimpina el singur. HELIADE O. I 333. Ii zise sa dea porunca la totzi ferarii sai faca o maciuca de fer. ISPIRESCU L. 318. Afara de aceste doua feluri de arme ofensive dacii mai purtau topoare ciomege shi maciuci. XENOPOL I. R. I 81. A inceput maciuca a da in el. PAMFILE VAZD. 38. A doua palma k o maciuca de grea la pravalit la pamint. POPA V. 185. Primi k o lovitura de maciuca in creshtet raspunsul fetei. SADOVEANU O. VII 93. Se apropiara de oi shi incepura sa le atinga peste cozi cu maciucile luindule la goana. PREDA I. 145 cf. id. 148. Luasem eu deacas' O maciuca batrineasca. V. ROM. octombrie 195418. Cu maŝucal maŝuca. ALEXICI L. P. 40. Da brinza cineo facea? Doi ciobani motintani Cu macioacéle mari. VICIU COL. 184. Cu o maciuca a lovit doua capete (= cu o vorba a lovit doi inshi). Cf. ZANNE P. 217. Dintrun lemn iese shi cruce shi maciuca (= dintrun om bun ies shi copii buni shi copii rai). Cf. id. ib. I 203. Ajunge o maciuca la un car de oale (= pentru un om simtzit ajunge sa i se spuna o data ceva). Cf. CREANGA P. 258 ZANNE P. IV 10. ◊ E x p r. A da cu maciucan balta v. b a l t a. A i se face (sau a i se pune a i se zburli cuiva) parul (sau chica) maciuca (in sau pe cap) = a fi cuprins de o spaima puternica a se ingrozi a se inspaiminta. Sa fi vazut. . . blesteme de tzi se punea parul maciuca. ZILOT CRON. 87 cf. GORJAN H.100/33 PANN P. V. III 52/13 BARONZI L. 67 SLAVICI N. II 252. Urlau dobitoacele de tzi se facea parul maciuca pe cap. ISPIRESCU L. 7 cf. 18 190 301 id. U. 30. Cite a indurat bietul om tzi se facea parul maciuca. REBREANU R. II 224. TZi sar zburli parul maciuca in cap cind tziash spune ce shtiu eu shi ce se pregateshte. C. PETRESCU A. R. 31 cf. SHEZ. IV 172. ♦ (Regional) Mai² (de batut rufe pamint pari etc.) ; maiul timplarului. Cf. ALR I 723 ALR II 3 373/537 ib. 6670/537 551. ♦ (Regional) Baston (ALR II 3360/157 682); cirja (ALR II/I MN 148 3926/157 272); batz cu care se duce o sarcina pe umar (ALR II/I MN 1483927/141). ♦ (Regional) Par (LeiceshtiPiteshti). CHEST. II 265/70. 2. P. r e s t r. Partea bulbucata a unei maciuci (I 1) a unui baston etc. ; maciulie. Un batz de radacina cu maciuca cit un pumn de copil se inaltza in aer linga Miron luga. REBREANU R. II 197. Ishi juca degetele pe bastonul de abanos cu maciuca de argint. CAMIL PETRESCU O. I 304. La cap maciuca La coada maciuca La mijloc nemica (Furnica). GOROVEI C. 162 cf. 217. ♦ (Regional) Prisnel (la fus). ALR I 1 270/770 cf. 1 270/760 776 782 846. 3. Lovitura data cu maciuca (I 1). Satzi dau maciuci sa te moi. ALECSANDRI P. P. 250. 4. (Regional) Partea bulbucata a unor plante. Maciuca macului. ALR SN I h 197. Maciuca cepii. ALR II 6 014/769. ◊ Maciuca cu fulgi = floarea papurei. ALR I 1 907/727 cf. 1 907/178 746 764 768 776; 780 803 825 839 850. Maciuca de brad = con de brad. ALR I 974/896 cf. 974/786. ♦ Floarea cinepii. Cf. A III 1 18. 5. (Regional) Plazul plugului; calcii (BorshaVisheu de Sus). ALR SN I h 22/362. II. (Bot. ; regional) 1. (La pl.) Circiumarese (Zinnia élegans). PANTZU PL. 2. Compus: maciucaciobanului = a) rostogol (Echinops sphaerocephalus). BRANDZA FL. 292 GRECESCU FL. 325 PANTZU PL. ; b) tatarnica (Echinops commutatus). BRANDZA FL. 292 GRECESCU FL. 325 PANTZU PL. Pl.: maciuci shi (invechit) maciuce. SHi: (regional) macioák mocioák (LB PASHCA GL.) mociúk (ALR II 4 952/130) s. f. Lat. *matteuca.