MACIÚK maciuci s. f. 1. Capatul bulbucat al unui ciomag (provenind dintrun nod bine rotunjit); p. ext. capatul ingroshat shi rotunjit al altor obiecte. Un batz de radacina cu maciuca cit un pumn de copil se inaltza in aer linga Miron Iuga. REBREANU R. II 197. La cap maciuca La coada maciuca La mijloc nemica (Furnica). GOROVEI C. 162. ◊ Expr. A i se face cuiva parul (sau chica) maciuca se spune cind cineva e cuprins de o spaima foarte mare. Ei citea indura bietul om tzi se face parul maciuca. REBREANU R. II 224. Urlau dobitoacele de tzi se facea parul maciuca ISPIRESCU E. 7. Ai face cuiva parul (sau chica) maciuca = a bate pe cineva. Suna binen cobza suna Sa nutzi fac spetele struna SHi chica maciuca. ALECSANDRI P. I 68. 2. Bita mare mult ingroshata la unul din capete shi adesea ferecata la celalalt. Maciuca ghintuita cu minerul incrustat era agatzata dedesubtul lantzurilor. V. ROM. decembrie 1953 28. Armele moldovenilor erau... sabia paloshul maciuca. BALCESCU O. I 125. Eu maciucam ridicat Peamindoi iam shi culcat. ALECSANDRI P. P. 249. ◊ Expr. A lovi cu o maciuca doua capete = a obtzine doua rezultate printro singura actziune. ♦ Lovitura data cu o asemenea bita. Batate crucea ciocoi De teoi prinden sat la noi Satzi dau maciuci sa te moi. TEODORESCU P. P. 293.