JUSTÍTZIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdictzie dintrun stat; ansamblul legilor shi al instantzelor judecatoreshti; sistemul de functzionare a acestor instantze. 2. Activitate fundamentala a statului care consta in solutzionarea litigiilor. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) in fatza justitziei = a cita (sau a se prezenta) la judecata. 3. Dreptate echitate. Din fr. justice lat. justitzia.

justitzie sf [At: DA / V: (inv) iu~ / Pl: ~i / E: fr justice lat justitzia] 1 Dreptate. 2 Putere de a face dreptate fiecaruia de a rasplati sau de a pedepsi. 3 Totalitate a organelor de jurisdictzie dintrun stat. 4 Ansamblu al legilor shi al institutziilor judecatoreshti. 5 Sistem de functzionare a instantzelor judecatoreshti. 6 Forma fundamentala a activitatzii statului care consta in judecarea pricinilor civile sau penale shi in aplicarea pedepselor prevazute de lege. 78 (Ie) (A chema sau) a se prezenta in fatza ~ei (A cita sau) a se prezenta la judecata. 9 (Mit) Zeitza a dreptatzii reprezentata printro femeie legata la ochi stand pe tron shi tzinand in mana dreapta o balantza iar in mana stanga o sabie.

JUSTÍTZIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdictzie dintrun stat; ansamblul legilor shi al instantzelor judecatoreshti; sistemul de functzionare a acestor instantze. 2. Una dintre formele fundamentale ale activitatzii statului care consta in judecarea pricinilor civile sau penale shi in aplicarea pedepselor prevazute de lege. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) in fatza justitziei = a cita (sau a se prezenta) la judecata. 3. Dreptate echitate. Din fr. justice lat. justitia.

JUSTÍTZIE s. f. 1. Ansamblul legilor shi al instantzelor judecatoreshti; sistemul de functzionare a acestor instantze. Ministerul Justitziei. ▭ Justitzia vremii aservita claselor exploatatoare este de asemenea un subiect de predilectzie al lui Caragiale. V. ROM. ianuarie 1952 232. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) in fatza justitziei = a cita (sau a se prezenta) la judecata. A ataca in justitzie v. ataca. 2. (In limbajul curent) Echitate dreptate. In romane tragedii poeme balade acest poet [Pushkin] nu inceteaza o clipa de a avea in vedere adevarul justitzia shi libertatea. SADOVEANU E. 209.

JUSTÍTZIE s.f. 1. Totalitatea instantzelor judecatoreshti shi a legilor unei tzari; sistem de functzionare a instantzelor judiciare. 2. Echitate dreptate. [Gen. iei. / < lat. iustitia].

JUSTÍTZIE s. f. 1. totalitatea instantzelor judiciare; sistem de functzionare a acestor instantze. 2. activitate fundamentala a statului in solutzionarea litigiilor. 3. echitate dreptate. (< fr. justice lat. iustitia)

JUSTÍTZIE ~i f. 1) Totalitate a instantzelor judecatoreshti shi a legilor unui stat. ◊ A chema (sau a se prezenta) in fatza ~ei a cita (sau a se prezenta) la judecata. 2) Activitate a instantzelor judiciare ale unui stat; exercitziu al puterii judiciare. 3) Principiu moral avand k esentza conformitatea cu adevarul. 4) Caracter just; echitate; justetze. [G.D. justitziei; Sil. tzie] /<lat. justitia fr. justice

justitzie f. 1. virtute morala care ne face sa respectam drepturile altuia; 2. buna dreptate: a recunoashte justitzia unei cauze; 3. putere de a rasplati sau pedepsi de a face dreptate fiecaruia: justitzie umana; 4. magistratzii cari dau dreptate: a se plange justitziei; Ministru de justitzie dela care depind afacerile judiciare shi care dirijeaza curtzile shi tribunalele. Justitzia se distinge in civila shi criminala; cea dintai care reguleaza diferendele intre particulari coprinde judecatoriile de pace shi tribunalele de prima instantza; cea d’a doua judeca contraventziunile de resortul judecatoriilor de pace delictele de resortul tribunalelor corectzionale shi crimele de resortul Curtzii cu juratzi. Curtzile de apel revizuiesc apoi cauzele judecate de tribunalele corectzionale iar Curtea de Casatzie poate casa hotaririle tuturor tribunalelor shi curtzilor shi a ordona o noua judecare.

* justitzíe f. (lat. justitia d. justus drept). Dreptate virtutea de a da fiecaruĭa ceĭa ce e al luĭ. Drept dreptate: justitzia era de partea luĭ in proces. Puterea de a pedepsi saŭ rasplati de a face dreptate: justitzia luĭ Dumnezeŭ a oamenilor. Corpu magistratzilor: mutarĭ in justitzie. Personificarea justitziiĭ supt forma uneĭ zeitze legate la ochĭ shi tzinind o balantza: statuĭa Justitziiĭ.

justítzie (tzie) s. f. art. justítzia (tzia) g.d. justítzii art. justítziei

justítzie s. f. (sil. tzie) art. justítzia (sil. tzia) g.d. justítzii art. justítziei

justitzie tziei gen. a.

JUSTÍTZIE s. 1. v. instantza. 2. v. dreptate.

JUSTITZIE s. 1. (JUR.) instantza. (Sa prezentat in fatza ~.) 2. dreptate echitate (inv.) lege. (A restabilit ~ cauzei cuiva.)

Justitzie ≠ injustitzie

CURTEA INTERNATZIONALA DE JUSTITZIE v. Organizatzia Natziunilor Unite.

FUNDAMENTUM EST JUSTITIAE FIDES (lat.) conshtiintza sta la baza justitziei Cicero „De officiis” I 7 23.