JUSTÍTZIE s. f. 1. Totalitatea organelor de jurisdictzie dintrun stat; ansamblul legilor shi al instantzelor judecatoreshti; sistemul de functzionare a acestor instantze. 2. Una dintre formele fundamentale ale activitatzii statului care consta in judecarea pricinilor civile sau penale shi in aplicarea pedepselor prevazute de lege. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) in fatza justitziei = a cita (sau a se prezenta) la judecata. 3. Dreptate echitate. Din fr. justice lat. justitia.