JUSTÍTZIE s. f. 1. Ansamblul legilor shi al instantzelor judecatoreshti; sistemul de functzionare a acestor instantze. Ministerul Justitziei. ▭ Justitzia vremii aservita claselor exploatatoare este de asemenea un subiect de predilectzie al lui Caragiale. V. ROM. ianuarie 1952 232. ◊ Expr. A chema (sau a se prezenta) in fatza justitziei = a cita (sau a se prezenta) la judecata. A ataca in justitzie v. ataca. 2. (In limbajul curent) Echitate dreptate. In romane tragedii poeme balade acest poet [Pushkin] nu inceteaza o clipa de a avea in vedere adevarul justitzia shi libertatea. SADOVEANU E. 209.