JUSTÍTZIE ~i f. 1) Totalitate a instantzelor judecatoreshti shi a legilor unui stat. ◊ A chema (sau a se prezenta) in fatza ~ei a cita (sau a se prezenta) la judecata. 2) Activitate a instantzelor judiciare ale unui stat; exercitziu al puterii judiciare. 3) Principiu moral avand k esentza conformitatea cu adevarul. 4) Caracter just; echitate; justetze. [G.D. justitziei; Sil. tzie] /<lat. justitia fr. justice