justitzie f. 1. virtute morala care ne face sa respectam drepturile altuia; 2. buna dreptate: a recunoashte justitzia unei cauze; 3. putere de a rasplati sau pedepsi de a face dreptate fiecaruia: justitzie umana; 4. magistratzii cari dau dreptate: a se plange justitziei; Ministru de justitzie dela care depind afacerile judiciare shi care dirijeaza curtzile shi tribunalele. Justitzia se distinge in civila shi criminala; cea dintai care reguleaza diferendele intre particulari coprinde judecatoriile de pace shi tribunalele de prima instantza; cea d’a doua judeca contraventziunile de resortul judecatoriilor de pace delictele de resortul tribunalelor corectzionale shi crimele de resortul Curtzii cu juratzi. Curtzile de apel revizuiesc apoi cauzele judecate de tribunalele corectzionale iar Curtea de Casatzie poate casa hotaririle tuturor tribunalelor shi curtzilor shi a ordona o noua judecare.