INSTÁNTZA instantze s. f. (SHi in sintagma instantza judecatoreasca) Organ de jurisdictzie insarcinat cu solutzionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea shi persoanele juridice. ◊ Expr. In ultima instantza = in cele din urma pana la urma nemaiavand alta cale. Din fr. instance lat. instantia.

instantza sf [At: (a. 1735) IORGA S. D. XII 231/31 / V: (inv) ~tzie inshtantzie istantzie ishtantzie / Pl: ~tze / E: fr instance lat instantia] 1 (Trs) Cerere. 2 Memoriu inaintat unei autoritatzi judecatoreshti pentru rezolvarea unui litigiu. 3 (Ivp; ie) A baga ~tzie A depune plangere. 4 (Reg; rar) Judecatorie. 5 (SHis ~ judecatoreasca) Organ de stat insarcinat cu solutzionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea shi persoanele juridice. 6 (Is) Prima ~ Instantza in compententza careia este judecarea unui proces pentru intaia oara. 7 (Ie) In ultima ~ In cele din urma. corectata

INSTÁNTZA instantze s. f. (SHi in sintagma instantza judecatoreasca) Organ de stat insarcinat cu solutzionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea shi persoanele juridice. ◊ Expr. In ultima instantza = in cele din urma pana la urma nemaiavand alta cale. Din fr. instance lat. instantia.

INSTÁNTZA instantze s. f. Organ de stat insarcinat cu infaptuirea justitziei. Instantza de recurs. ◊ Expr. In ultima instantza = pina la urma in cele din urma.

INSTÁNTZA s.f. Organ de stat insarcinat cu aplicarea justitziei; autoritate judecatoreasca. ◊ In ultima instantza = pana la urma. [Cf. fr. instance it. istanza lat. instantia < in in stare a sta].

INSTÁNTZA s. f. organ de stat insarcinat cu judecarea cauzelor civile shi penale; autoritate judecatoreasca. ♦ in ultima ~ = pana la urma. (< fr. instance lat. instantia)

INSTÁNTZA ~e f. Organ de stat insarcinat cu aplicarea justitziei. ◊ Prima ~ prima treapta in ierarhia jurisdictziei. In ultima ~ in cele din urma; pana la urma. /<fr. instance lat. instantia

instantza f. procedura urmarire inaintea justitziei: tribunalul de prima instantza care judeca toate afacerile civile ce sunt mai presus de competentza judecatorului de pace.

*instántza f. pl. e (lat. instantia. V. stantza). Seria actelor de procedura pin care te adresezĭ tribunaluluĭ k sa te apere: a introduce o instantza. Jurisdictziune. Tribunalu de prima instantza care judeca in materiile cares maĭ pe sus de competentza judecatoriiĭ de pace. A judeca in ultima instantza a judeca fara sa daĭ drept sa se adreseze altuĭ tribunal maĭ inalt.

instantzie sf vz instantza

inshtantzie sf vz instantza

instántza s. f. g.d. art. instántzei; pl. instántze

instántza s. f. g.d. art. instántzei; pl. instántze

INSTÁNTZA s. (JUR.) justitzie. (Sa prezentat in fatza ~.)

INSTANTZA s. (JUR.) justitzie. (Sa prezentat in fatza ~.)