LÉGE legi s. f. I. Regula imperativa stabilita de autoritatea suprema. ♦ Modificare cu caracter regulat care intervine intrun fenomen intrun proces etc. exprimand esentza lui. ◊ Lege fonetica = modificare regulata a unui sunet dea lungul evolutziei unei limbi. II. 1. (Jur.) Act normativ care emana de la organul legislativ al statului shi prin care sunt reglementate anumite relatzii sociale; p. gener. orice act normativ. ◊ Lege nescrisa = traditzie obicei al pamantului. Lege fundamentala = constitutzie. Omul legii = a) reprezentant al autoritatzii de stat; b) persoana care respecta cu strictetze prevederile legale. Om de lege = jurist avocat. ◊ Loc. adj. Fara (de) lege = pacatos; mishel. ◊ Loc. adv. Dupa lege = just legal. In lege = dea binelea cu totul; strashnic. ◊ Expr. Vorba (sau cuvantul cuiva) e lege = vorba lui se respecta cu strictetze. Cum e legea = cum se cuvine cum se cade. (Nu) e lege = (nu) este neaparat asha. In numele legii formula folosita atunci cand se invoca autoritatea legala. In baza legii = in conformitate cu prevederile legale. 2. (Pop.) Proces judecata. 3. Legalitate; constitutzionalitate. III. Religie credintza. ◊ Expr. Pe legea mea! = zau! pe conshtiintza mea! ♦ Datina obicei. ◊ Expr. in legea cuiva = in felul cuiva cum se pricepe cineva. Lat. lex legis.

lege² vtrp [At: SBIEREA F. S. 173 / Pzi: leg / E: lat legere) (Lti) 12 A (se) citi.

lege¹ sf [At: COD. VOR. 60/14 / V: (Trs) leja / Pl: legi / E: ml lex legis] 1 (Bis) Precept divin. 2 (Bis) Norma religioasa. 3 (Bis) Ansamblu de norme religioase consemnate in scris considerate k emanand de la divinitate. 4 (Is) ~a veche ~a lui Moise Vechiul Testament. 5 (Ias) Religie mozaica. 6 (Is) ~a noua ~a vietzii Noul Testament. 7 (Ias) Religie creshtina. 8 (Is) ~a lui Mahomed Religie mahomedana. 9 (Is) Tablele (sau rar tabla) legii Fiecare dintre cele doua lespezi de piatra care era sapat decalogul care potrivit Vechiului Testament ia fost dat de catre Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai. 1011 (Pop; iljv) Fara de ~ (Intrun mod) care contravine normelor religioase etice juridice. 12 (D. oameni; ila) Fara de ~ Pacatos. 13 (D. oameni; ial) Mishel. 14 (Inv; ila) Pre (sau cu dupa) ~ Care corespunde normelor religioase etice juridice Si: just. 15 (Inv; ilav) Cu (sau spre) ~ (dreapta) cu ~ ashezata In conformitate cu normele religioase etice juridice. 16 (Inv; d. divinitate sau d. persoane considerate k purtatoare ale gratziei divine; ie) A pune ~ a da ~ A fixa normele de conduita in conformitate cu preceptele religioase. 17 Doctrina religioasa. 18 Confesiune religioasa. 19 (Ie) Pe (ivr pre) ~a mea (inv) pre (a) me(a) ~ Se spune adesea in exclamatzii pentru a intari o afirmatzie sau un juramant. 20 (Inv) Datina. 21 Practica religioasa. 22 Uzantza. 23 Norma de conduita. 24 (Is) ~a pamantului (rar) ~a tzarii ~ nescrisa Totalitate a normelor de viatza necodificate stabilite in decursul timpului intre membrii unei colectivitatzi shi transmise prin traditzie din generatzie in generatzie. 25 (Pex; ias) Obicei specific unei tzari unei regiuni etc. pastrat din vechime. 26 (Ivr; ilav) De ~ Care este conform uzantzei. 27 (Ilav) Dupa ~ In conformitate cu datinile religioase. 28 (Inv; ie) A avea ~ A avea obicei. 2930 (Iljv) In (toata) ~a Dea binelea. 3132 (Ial) Cu totul. 3334 (Ial) (Care este) in adevaratul intzeles. 35 (Trs; ie) Cum e ~a Cum se cuvine. 36 (Is) ~a junglei Lupta acerba fara scrupule pentru existentza determinata de anumite conjuncturi sociale. 37 Norma cu caracter obligatoriu stabilita shi aparata de puterea de stat. 38 Totalitate a normelor cu caracter obligatoriu stabilite shi aparate de puterea de stat. 39 (Is) ~ fundamentala (sau ivr ~ constitutzionala) Constitutzie. 40 (Is) ~ martziala Lege (35) care autorizeaza in unele state folosirea fortzei armate pentru represiune interna. 41 (Is) ~ salica Culegere fundamentala de norme de drept bazate pe obiceiul pamantului apartzinand francilor de pe teritoriul Galiei. 42 (Is) ~a talionului Lege (35) penala la unele popoare din vechime prin care se aplica vinovatului o pedeapsa identica cu fapta de care se facea culpabil. 43 (Is) Om de ~ Jurist. 44 (Ias; reg shis doctor de ~) Avocat. 45 (Is) Omul legii (sau rar legilor) om al legii (sau ivr de ~) Reprezentant al autoritatzii de stat. 46 (Ias) Persoana care respecta cu strictetze normele cu caracter obligatoriu stabilite shi aparate de puterea de stat. 47 (Ilav) Dupa (sau ivr cu pe) ~ In conformitate cu prevederile normelor cu caracter obligatoriu stabilite shi aparate de puterea de stat. 48 (Ie) Vorba (sau cuvantul cuiva) e ~ Vorba cuiva se respecta cu strictetze. 49 (Inv; d. sotzi; ila) Cu ~ dupa ~ Legitim (7). 50 (Inv; ie) A pune (sau a da a face a tocmi) ~a a da (sau a dicta a face) legi A statua. (Inv; iae) A statornici. 51 (Inv; iae) A hotari. 52 (Inv; iae) A porunci. 53 (D. oameni; ie) A pune (sau a scoate) in afara ~gii A decreta k o persoana inceteaza de a mai fi sub ocrotirea normelor cu caracter obligatoriu stabilite shi aparate de puterea de stat devenind pasibila de executzie fara judecata. 54 (Iae) A declara ceva k fiind incompatibil cu normele de drept. 55 (Ie) In numele legii Formula care se utilizeaza atunci cand se invoca autoritatea legala shi cu care incep anumite acte sau hotarari judecatoreshti. 56 (Ilav) In baza ~gii Potrivit prevederilor normelor cu caracter obligatoriu stabilite shi aparate de puterea de stat. 57 (Ial) In conformitate cu normele cu caracter obligatoriu stabilite shi aparate de puterea de stat. 58 (Rar; ie) A fi in ~ A avea imputernicire legala. 5960 (Ie) (Nu) e ~ (Nu) este neaparat asha. 61 (Lpl) SHtiintza a dreptului. 62 (Ivr) Dreptate. 63 (Ivr) Justificare. 64 (Is) ~a celui mai tare ~a pumnului Se spune in cazul in care cineva in baza fortzei ishi realizeaza interesele dupa bunul sau plac in dauna altcuiva. 65 (Inv) Hotarare judecatoreasca data in favoarea sau in defavoarea cuiva. 66 (Irg; ie) A face ~ a da ~ a rupe ~ A solutziona in favoarea sau in defavoarea cuiva o cauza juridica sau un litigiu. 67 (Irg; iae) A decide in urma unei dezbateri judiciare. 68 (Pop; ie) A citi ~a A pronuntza o sentintza. 69 Pedeapsa. 70 (Ie) A pune ~a A pedepsi. 71 (Irg) Judecata. 72 (Irg) Proces. 73 (Inv; ie) A face (sau ivr a tzine) ~a A cerceta dovezile aflate intrun proces in calitate de judecator. 74 (Trs; ie) A duce (sau a baga ivr a chema a scotoci) la ~ A da in judecata. 75 (Trs; ie) A fi sub ~ A fi inculpat. 76 (Inv; ie) A ramane de ~ A pierde un proces. 77 (Inv) Litigiu. 78 (Trs; ie) Ashi face de ~ ashi face (sau a sta de) ~gi A chibzui. 79 (Trs; is) In (sau dupa) ~a cuiva Dupa parerea cuiva. 80 (Ial) In felul cuiva. 81 (Irg; is) Scaun de ~ Judecatorie. 82 (Irg; ias) Tribunal. 83 (Is) ~ naturala (inv) ~a firii In conceptzia unor reprezentantzi ai optimismului filosofic tendintza naturala a omului de a discerne binele de rau de a manifesta in relatziile interumane bunavointza shi solicititudine constituite in norme de conduita. 84 (Lpl) Ansamblu de reguli principii criterii conditzii etc. impuse de ratziune sau de intuitzie manifestarilor dintrun anumit domeniu de activitate spirituala. 85 Raport esentzial necesar general relativ stabil shi repetabil intre laturile interne ale aceluiashi obiect sau fenomen intre obiecte sau fenomene diferite sau intre stadiile succesive ale unui anumit proces. 86 Enuntz sau formula prin care se exprima un raport esentzial necesar general relativ stabil shi repetabil intre laturile interne ale aceluiashi obiect sau fenomen intre obiecte sau fenomene diferite sau intre stadiile succesive ale unui anumit proces. 87 Modificare cu caracter regulat care intervine intrun fenomen proces etc. exprimand esentza lui. 88 Categorie filozofica ce exprima raporturi esentziale necesare generale relativ stabile shi repetabile in shi intre obiectele shi fenomenele realitatzii sau intre stadiile succesive ale unui anumit proces. 89 Insushire inerenta shi determinanta. 90 Factor director. 91 Fel de a fi de a se manifesta de ashi duce viatza considerat k inerent cuiva. 92 Ceea ce constituie menirea cuiva. corectata

LÉGE legi s. f. I. Categorie filozofica ce exprima raporturi esentziale necesare generale relativ stabile shi repetabile intre laturile interne ale aceluiashi obiect sau fenomen intre obiecte sau fenomene diferite sau intre stadiile succesive ale unui anumit proces. ♦ Modificare cu caracter regulat care intervine intrun fenomen intrun proces etc. exprimand esentza lui. II. 1. Norma cu caracter obligatoriu stabilita shi aparata de puterea de stat. ◊ Lege nescrisa = traditzie obicei al pamantului. Omul legii = a) reprezentant al autoritatzii de stat; b) persoana care respecta cu strictetze prevederile legale. Om de lege = jurist avocat. ◊ Loc. adj. Fara (de) lege = pacatos; mishel. ◊ Loc. adv. Dupa lege = just legal. In lege = dea binelea cu totul; strashnic. ◊ Expr. Vorba (sau cuvantul cuiva) e lege = vorba lui se respecta cu strictetze. Cum e legea = cum se cuvine cum se cade. (Nu) e lege = (nu) este neaparat asha. In numele legii formula intrebuintzata atunci cand se invoca autoritatea legala. In baza legii = in conformitate cu prevederile legale. 2. (Pop.) Proces judecata. 3. Legalitate constitutzionalitate. III. Religie credintza. ◊ Expr. Pe legea mea! = zau! pe conshtiintza mea! ♦ Datina obicei. ◊ Expr. In legea cuiva = in felul cuiva cum se pricepe cineva. Din lat. lex legis.

LÉGE legi s. f. I. Expresie a legaturii esentziale necesare shi generale dintre fenomene a legaturii interne dintre cauza shi efect (legatura care determina dezvoltarea fenomenelor). Marxismul concepe legile shtiintzei indiferent daca este vorba de legile shtiintzelor naturii sau de legile economiei politice k o oglindire a proceselor obiective care au loc independent de vointza oamenilor. STALIN PROBL. EC. 4. Cimp roditor... in care pe o lege data shi scaiul shi trandafirul rasar shi cresc. CONACHI P. 251. ◊ Fig. Nici nu se poate intimpla altfel decit k intro poveste; astai legea virstei tale. SADOVEANU N. F. 28. II. 1. Norma cu caracter obligatoriu stabilita shi aparata de puterea de stat. Lege civila. Lege penala. ▭ Guvernul democratic instituit dupa 6 martie 1945... a creat o serie de legi cunoscute sub denumirea de Statutul natzionalitatzilor. IST. R.P.R. 691. Neau luat pashunea domnii fara lege shintrebare. GOGA C. P. 26. Eu am venit inaintea judecatzii sa capat dreptate shi vad k dumneata care shtii legile mai rau ma acufunzi. CREANGA A. 147. Cetatzeanul trebuie a da ascultare legii caci legea arata vointza poporului. BALCESCU O. I 353. ◊ Lege nescrisa (sau traditzionala) = traditzie obicei al pamintului: Legea junglei v. jungla. Legea ospitalitatzii = ansamblul relatziilor dintre oameni stabilite prin traditzie potrivit carora oaspetzii se cuvine sa fie bine primitzi. Omul legii = a) reprezentant al autoritatzii de stat; b) persoana care respecta legea care nu se abate de la normele legale. Om de legi = jurist avocat. ◊ Loc. adj. Fara de lege = pacatos mishel. Le spunea inima ce om fara de lege e spinul. CREANGA P. 231. ◊ Loc. adj. shi adv. Cu (sau pe dupa) lege = just drept legal legitim. In lege = dea binelea in toata regula cu totul; adevarat. Noi dirdiiam de frica de frig. Dirdiiam in lege. STANCU D. 271. Cind ajunse cu mina spre frunte da de doua cucuie tari... nishte cornitze in lege. CARAGIALE O. III 55. ◊ Expr. Vorba (sau cuvintul cuiva) e lege = vorba lui se respecta. Vorba de pe urma a lin SHtefan e lege tuturora? DELAVRANCEA A. 79. Cum e legea = cum se cuvine cum se cade. Nu e lege = nu este neaparat asha nu este obligatoriu. In numele legii = formula cu care incep anumite acte sau hotariri judecatoreshti shi care se intrebuintzeaza atunci cind se invoca autoritatea legii. In baza legii = potrivit celor prevazute de lege in conformitate cu legea sprijinit de prevederile legii. 2. (Popular) Proces judecata. Deash sta sai dau shi eu raspuns La cite legi am fi ajuns. COSHBUC P. I 127. ◊ Expr. Ashi face de lege = a sta la indoiala a chibzui inainte de a lua o hotarire a sta sa aleaga intre doua alternative. Stau in loc shimi fac de lege Peste care munteoi trece!. JARNÍKBIRSEANU D. 150. 3. Constitutzionalitate legalitate. In 44 nu era legen tzara. DUMITRIU N. 167. III. Religie. Il shtiu cum era dreptcredincios shi mereu cu legea lui dumnezeu in gura. DUMITRIU P. F. 46. Era vremea de deshteptat pentru rugaciunea dinainte de rasaritul soarelui dupa cum cere legea musulmana. CARAGIALE P. 132. ◊ Expr. Pe (sau pre) legea mea = pe conshtiintza mea zau! Ia sama caci pre legea mea te bat! CONTEMPORANUL II 57. Ian asculta... pre legea mea. Ce? Acush... ma duc acasa. ALECSANDRI T. I 151. ♦ Datina obicei. ◊ Expr. In legea cuiva = in felul cuiva cum shtie cum se pricepe. Sa luptat cum shtie el in legea lui. ISPIRESCU U. 15.

LÉGE ~i f. 1) Categorie constituind o expresie a interdependentzei interactziunii shi legaturii dintre fenomenele realitatzii. ~ile naturii. ~ea conservarii energiei. 2) Act normativ adoptat de organul legislativ shi aparat de puterea de stat. ◊ Dupa ~ in mod legal; legitim. In baza ~i conform prevederilor legii. 3) Regula obligatorie; obligatzie. 4) inv. Credintza intro divinitate; religie; confesiune; cult. ◊ Pe (sau pre) ~ea mea pe cuvantul meu. 4) Traditzie obicei consacrat. ◊ Cum e ~ea asha cum se obishnuieshte; asha cum e obiceiul. [G.D. legii] /<lat. lex ~gis

lege f. 1. act al autoritatzii supreme care reguleaza permite sau interzice; 2. totalitatea legilor: in numele legii; 3. obligatziunile vietzii civile: legile societatzii; 4. principii invariabile cari reguleaza ordinea lumii fizice: legile naturei; legea naturala indatorirea de a nu face altuia ceea ce n’am vrea sa ni se faca noua; legea divina precepte pozitive date prin revelatziune; Legea veche Vechiul Testament; 5. pop. religiune confesiune religioasa: pagane razi de lege cu un ras neomenos? AL.; 6. credintza: pe legea mea! 7. obiceiu (vorbind de lucruri profane): taia cum shtia el in legea lui sa taie ISP. [Lat. LEGEM; pentru sensul 5 cf. pe inscriptziuni IN LEGE SANCTA CHRISTIANA].

lége f. (lat. lex légis lege religiune; it. legge pv. pg. lei fr. loi cat. lley sp. ley). Actu pin care autoritatea suverana reguleaza ordona permite saŭ apara: legea e ratziunea omeneasca care guverneaza popoarele a promulga o lege. Totalitatea acestor acte: nimenea nu e considerat k nu shtie legea. Principiĭ imutabile care reguleaza ordinea lumiĭ fizice: legile greutatziĭ. Oarecare obligatziunĭ ale vietziĭ morale: legile onoriĭ ale politetziĭ. Putere autoritate: legea celuĭ maĭ tare regula principiŭ: legile limbiĭ. Religiune credintza (Pop.): legea creshtineasca pe legea mea! Obiceĭ mod de a trai de a lucra: lasal sa lucreze’n legea luĭ! Lege naturala regule de purtare fundate chear pe natura omuluĭ shi a societatziĭ. Legea divina (Teol.) preceptele care Dumnezeŭ lea dat oamenilor pin revelatziune. Legea morala legea care ne ordona sa facem bine shi sa evitam rau. Legea civila legea care reguleaza drepturile private ale cetatzenilor intre eĭ. Legea veche religiunea luĭ Moĭse. Legea noŭa creshtinizmu. Legea martziala care autorizeaza intrebuintzarea fortzeĭ armate in anumite caturĭ maĭ ales in caz de revolutziune. Legile razboĭuluĭ totalitatea regulelor care anumite state shi leaŭ impus sa le observe in modu lor de a face razboĭ. Atzĭ face o lege din onoare sh. a. atzĭ impune obligatziunea de a nu viola onoarea sh. a. A lua lege (saŭ a lua legea tzariĭ) a recurge la judecata megiashilor a caror hotarire era suverana (Giur. 4042). Lege peste lege judecarea din noŭ a unuĭ proces pintr’un indoit numar de megiashĭ care sa desfiintzeze hotarirea precedenta. Legea luĭ Lynch obiceĭu poporuluĭ in Statele Unite de aĭ ucide pe loc pe criminalĭ. In lege curat adevarat dea binele realmente in regula: acestaĭ nebun in lege. Pe legea mea (mold. fam. shi premelége adv. facut din pre a mea lege) zaŭ ma jur!

leja^[1] sf vz lege¹ corectata

lége s. f. g.d. art. légii; pl. legi

lége s. f. g.d. art. légii; pl. legi

lege gi.

LÉGE s. 1. (JUR.) (inv.) legiuire pravila testament. 2. (In logica simbolica) lege logica v. tautologie. 3. v. canon.

LÉGE s. v. actziune cauza condamnare confesiune credintza cult datina decizie dreptate echitate fel hotarare judecata justitzie obicei osanda pedeapsa proces religie rit randuiala sentintza traditzie uz uzantza verdict.

LEGE s. 1. (JUR.) (inv.) legiuire pravila testament. 2. (In logica simbolica) lege logica = tautologie expresie valida teza logica. 3. canon norma regula tipic. (O ~ a artei clasice.)

lege s. v. ACTZIUNE. CAUZA. CONDAMNARE. CONFESIUNE. CREDINTZA. CULT. DATINA. DECIZIE. DREPTATE. ECHITATE. FEL. HOTARIRE. JUDECATA. JUSTITZIE. OBICEI. OSINDA. PEDEAPSA. PROCES. RELIGIE. RIT. RINDUIALA. SENTINTZA. TRADITZIE. UZ. UZANTZA. VERDICT.

Lege ≠ faradelege

LÉGILE s. pl. art. v. drept jurisprudentza.

SICRIUL LÉGII s. v. chivot.

legile s. pl. art. v. DREPT. JURISPRUDENTZA.

sicriul legii s. v. CHIVOT.

lége (légi) s. f. 1. Putere autoritate. 2. Norma regula. 3. Regula divina. 4. Religie credintza confesiune. 5. Drept. 6. Justitzie tribunal. 7. Sentintza decizie judecatoreasca. Mr. leage. Lat. lēgem (Densusianu Hlr. 192; Pushcariu 961; CandreaDens. 974; REW 5008; DAR) cf. alb. lidžë (Philippide II 646) it. legge prov. port. lei fr. loi cat. lley sp. ley. Sensul de „religie” este vechi rom. cf. sp. ley „religie credintza” gal. lei „fidelitate” fr. loi „religie”; de aceea nu se sustzine ipoteza lui SHeineanu Semasiol. 77 care explica acest sens din rom. prin sl. zakonŭ. Der. legiui vb. (a stabili prin lege; a judeca a da sentintze) cu suf. ui; legiuire s. f. (legislatzie; dispozitzie legala norma; justitzie; litigiu); nelegiuire s. f. (injustitzie; crima sacrilegiu impietate; delict ilegalitate); legiuit adj. (legal; legitim drept; condamnat); nelegiuit adj. (ilegal; injust; criminal; nelegitim bastard); legiuitor adj. (legislativ); legiuitor s. m. (legislator). Der. neol. legal adj. din fr. légal; nelegal (var. ilegal) adj.; ilegalitate s. f.; legalmente adv.; legaliza vb.; legifera vb.; legislatzi(un)e s. f.; legislativ adj.; legislator s. m.; legislatura s. f.; legist s. m.; legitim adj.; nelegitim (var. ilegitim) adj.; legitimitate s. f.; legitima vb.; legitimatzi(un)e s. f.; legitimist adj. toate din fr.

LEGE. Subst. Lege pravila (inv.) decret ucaz (inv. shi pop.) edict (inv.) firman (inv.); norma; regula dispozitzie hotarire rezolutzie decizie ordin ordonantza. Lege scrisa; lege nescrisa lege naturala obiceiul pamintului cutuma consuetudine. Constitutzie statut (inv.) carta. Cod codice (inv.) corp de legi; cod penal; cod civil; codul familiei; codul muncii. Statut regulament reglement (inv.); statut personal (jur.); statut real. Legislatzie. Legalitate legitimitate (livr.); constitutzionalitate. Legalizare; validare. Legiferare legiuire (inv. shi pop.). Codificare. Legislator legiuitor. Organ legislativ; putere legislativa; consiliu legislativ. Adj. Legal legiuit (inv. shi pop.) legitim licit pravilnic (inv.) pravilnicesc (inv.); regulat regular (inv.); constitutzional; statutar; regulamentar reglementar; cutumiar consuetudinar. Legislativ. Legalizat. Vb. A fi in legalitate a intra in legalitate a se conforma legilor a respecta legea a aplica legea. A legisla a face legi a promulga o lege; a pune (a rindui) pravila (inv.); a decreta a da un decret a hotari a decide a statua (livr.); a reglementa a legaliza. A legifera a legiui (inv. shi pop.) a sanctziona. A incalca legea; a se abate de la litera legii; a se abate de la lege a deroga. A abroga o lege. Adv. (In mod) legal legalmente legitim de drept dupa lege conform legii dupa pravila praviliceshte (inv). V. document dreptate obicei ordine.

lége legi (leje) s.f. (pop.) Judecata (sens arhaic): „Il dau la leja” (ALRRM 1973: 739). Lat. lex legis „lege motziune” (SHaineanu Scriban; Pushcariu CDDE DA cf. DER; DEX MDA).

lége i (leje) s.f. Judecata (sens arhaic): „Il dau la leja” (ALR 1973: 739). Lat. lex legis (DEX).

LÉGE s. f. (cf. lat. lex legis): categorie filozofica ce exprima raporturi esentziale necesare generale relativ stabile shi repetabile intre laturile interne sau stadiile succesive ale aceluiashi fenomen intre fenomene diferite. ~ lingvística: l. care exprima un raport necesar esentzial shi repetabil intre laturile aceluiashi fenomen lingvistic sau intre fenomene lingvistice diferite; modificare cu caracter regulat care intervine intrun fenomen lingvistic shi care exprima esentza acestuia. L. lingvistice sunt l. interne obiective de dezvoltare a limbii care decurg cu necesitate din natura interna a structurii acesteia shi care privesc atat fonetica cat shi vocabularul sau structura ei gramaticala. Ele sunt indisolubil legate de l. gandirii sunt constituite intrun sistem actzioneaza prin intermediul vocabularului in legatura cu evolutzia societatzii shi in concordantza cu specificul fiecarei limbi natzionale in parte. Pana in prezent lingvishtii au studiat mai mult l. fonetice acestea fiind mai accesibile investigatziei lor. Exista l. lingvistice generale care privesc un numar foarte mare de limbi diferite k de exemplu l. dezvoltarii inegale a compartimentelor limbii (vocabularul evolueaza mai repede decat celelalte componente; morfologia evolueaza mai incet fiind cea mai rezistenta la influentzele externe etc.) shi l. lingvistice particulare (specifice) proprii unei familii de limbi sau unei singure limbi k de exemplu: l. trecerii treptate de la structura sintetica la cea analitica shi l. sistematizarii flexiunii verbale in clase regulate sau in clase aberante (proprii limbilor romanice) l. suprimarii treptate a flexiunii nominale (proprie limbii engleze) l. transformarii treptate a articolului hotarat din proclitic in enclitic shi l. transformarii lui l intervocalic latin in r (acestea sunt l. proprii limbii romane) etc. ◊ ~ fonética: modificare cu caracter regulat a unui sunet dea lungul evolutziei unei limbi. Notziune folosita pentru prima data de neogramatici (v.) dar asimilata l. naturii. Pentru lingvistica moderna l. fonetica este o simpla corespondentza intre doua faze din istoria unei limbi sau intre mai multe limbi apartzinand aceleiashi familii; ea actzioneaza intro anumita epoca shi in anumite conditzii. Astfel in limba romana transformarea lui l intervocalic in r care reprezinta o l. fonetica a acesteia a avut loc in epoca ei de formare (in perioada romanei comune inainte de separarea dialectelor) shi numai in elementele moshtenite din latina k in exemplele: dolem > dor dolorem > durere molam > moara solem> soare etc. L. fonetice ale limbii romane confera acesteia o fizionomie specifica fatza de limbile romanice apusene. ◊ ~ fonetica generala: l. care se refera la modificarea regulata a unui sunet dea lungul istoriei unei limbi. Pentru limba romana sunt considerate l. fonetice generale: inchiderea vocalelor deschise neaccentuate in trecerea de la latina la romana (a > a: casa > casa gallina > gaina etc.); deschiderea vocalelor accentuate inchise (e > ę < ea: sera > sęra > seara cera > cęra < ceara etc.); trecerea lui l intervocalic la r (molam > moara solem > soare etc.); trecerea grupului consonantic ct la pt (lactem > lapte noctem > noapte etc.). ◊ ~ fonetica regionala: l. care actzioneaza partzial numai intro zona din cadrul teritoriului in care se vorbeshte o limba. Pentru limba romana sunt cunoscute k l. fonetice regionale: trecerea lui e neaccentuat la a in pronuntzarea regionala munteneasca (da pa dascui daschid etc.); anticiparea (anaptixa) lui i in pronuntzarea regionala olteneasca (oichi straichina ureiche etc.) etc.

LEGEA ARIILOR metoda de proiectare destinata obtzinerii unei rezistentze aerodinamice (v.) minime la portantza nula in cazul unei configuratzii date pentru o aeronava a ansamblului aripafuzelaj la o viteza de zbor data. Aplicarea legii ariilor difera de avioanele subsonice la cele supersonice depinzand de numarul Mach (v.).

lége legi s. f. 1. Categorie filozofica exprimand raporturi esentziale ale aceluiashi fenomen sau obiect intre fenomene sau obiecte diferite ori intre stadiile succesive ale unui proces. 2. Act normativ emanand de la organul legislativ al statului. ◊ „Indreptarul legii” („Pravila cea mare”) v. indreptare. 3. Obligatzie impusa oamenilor de divinitate shi adusa la cunoshtintza lor prin revelatzie; legamant. ◊ Calcator de lege = care nu asculta preceptele divine; pacatos nelegiuit. ◊ In (dupa) legea Domnului = potrivit randuielilor dumnezeieshti; creshtineshte. ◊ Legea (cea) veche = lege data prin Moise poporului evreu shi inscrisa in Thora; p. ext. Vechiul Testament. ◊ Legea talionului = v. talion. ◊ Legea (cea) noua = (in opozitzie cu Legea veche) Noul Testament. ◊ Loc. adj. Fara (de) lege = pacatos mishel. 4. Conceptzie asupra divinitatzii convingere religioasa credintza. ♦ Datina obicei in conformitate cu poruncile divine. 5. Religie cult confesiune; p. ext. natziune popor. 6. Fel de a fi shi de a se purta impus omului de conshtiintza shi de ratziunea sa. ◊ Lege naturala = pornirea fireasca a a omului de a se deosebi cu ajutorul conshtiintzei binele de rau; principiul de dreptate sadit in inima omului. Din lat. lex legis.

A doua lege v. Deuteronom.

BAER Legea lui ~ teorie care atribuie abaterea apelor curgatoare (spre malul drept in emisfera nordica shi spre malul sting in cea sudica) mishcarii de rotatzie a Pamintului (fortza Coriolis).

DURA LEX SED LEX (lat.) legea e aspra dar e lege Adagiu din dreptul roman care exprima caracterul obligatoriu al legii oricat de aspra ar fi.

HABEAS CORPUS ACT (loc. lat. habeas corpus „sa pastrezi corpul”) Lege votata de Parlamentul englez in 1679 privind garantarea libertatzii individuale; era menita sa ingradeasca arestarile shi retzinerea arbitrara a persoanei. Unele dintre prevederi (care se regasesc in H.) au fost aplicate inca din sec. 1314.

INTER ARMA SILENT LEGES (lat.) pe timp de razboi legile tac Cicero „Pro Milone” IV 10. Mai cunoscuta varianta: „Inter arma silent musae” („Pe timp de razboi muzele tac”). Vremurile tulburi nu sunt prielnice echitatzii shi dezvoltarii artelor shi shtiintzei.

LEGE ARTIS (lat.) dupa legea artei A executa ceva lege artis a lucra fara gresh perfect.

MURPHY Legile lui ~ enuntzuri referitoare la unele fapte shi intamplari reale ale activitatzii umane care afirma in termeni neshtiintzifici k acestea se petrec (imprevizibil shi cu mare probabilitate) in sens negativ (ex. in marea majoritate a cazurilor o felie de paine unsa cu unt cade cu partea acoperita cu unt jos etc.). Aceste postulate atribuite inginerului american Ed. Murphy au fost culese shi publicate (1977) de catre A. Bloch in lucrarea „Legile lui Murphy shi alte motive pentru care lucrurile merg rau”.

NECESSITAS NON HABET LEGEM (lat.) necesitatea nu are lege Adagiu din dreptul roman. A avut o larga circulatzie in forme ushor modificate. Utilizat k argument suprem in cazuri de fortza majora dar shi pentru a justifica arbitrarul.

NEMO CENSETUR IGNORARE LEGEM (lat.) nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea Adagiu din dreptul roman. Necunoashterea legii nu constituie o justificare a nerespectarii ei.

NON EST PRINCEPS SUPRA LEGES SED LEGES SUPRA PRINCIPEM (lat.) nu conducatorul sta deasupra legilor ci legile deasupra conducatorului Principiu atribuit lui Pliniu cel Tanar. Totzi oamenii indiferent de rangul lor social sunt datori sa respecte legea. V. shi Caesar non supra grammaticos.

NOUL TESTAMENT SAU IMPACAREA AU LEAGEA NOAO A LUI IISUS HRISTOS DOMNLUI NOSTRU titlul primei traduceri integrale in limba romana a „Noului Testament” aparuta in 1648 la Alba Iulia sub ingrijirea mitropolitului Simion SHtefan. Cunoscuta sub denumirea „Noul Testament de la Balgrad”.

NULLA POENA SINE LEGE (lat.) nici o pedeapsa fara lege Principiul legalitatzii pedepsei in dreptul roman.

PATERE QUAM IPSE FECISTI LEGEM (lat.) suporta legea care tu insutzi ai facuto Varianta latina a unei sentintze atribuite lui Pittacos unul dintre cei shapte intzelepti ai Greciei antice.

QUOD NON VETAT LEX HOC VETAT FIERI PUDOR (lat.) ceea ce nu interzice legea interzice pudoarea Seneca „Troades” 334.

SALUS POPULI (REIPUBLICAE) SUPREMA LEX ESTO (lat.) salvarea poporului (a republicii) sa fie legea suprema Principiu fundamental de drept public roman.

SUB LEGE LIBERTAS (lat.) libertate in cadrul legii Aforism care atrage atentzia k libertatea nu trebuie confundata cu cu dezordinea shi cu anarhia.