lege f. 1. act al autoritatzii supreme care reguleaza permite sau interzice; 2. totalitatea legilor: in numele legii; 3. obligatziunile vietzii civile: legile societatzii; 4. principii invariabile cari reguleaza ordinea lumii fizice: legile naturei; legea naturala indatorirea de a nu face altuia ceea ce n’am vrea sa ni se faca noua; legea divina precepte pozitive date prin revelatziune; Legea veche Vechiul Testament; 5. pop. religiune confesiune religioasa: pagane razi de lege cu un ras neomenos? AL.; 6. credintza: pe legea mea! 7. obiceiu (vorbind de lucruri profane): taia cum shtia el in legea lui sa taie ISP. [Lat. LEGEM; pentru sensul 5 cf. pe inscriptziuni IN LEGE SANCTA CHRISTIANA].