lége (légi) s. f. 1. Putere autoritate. 2. Norma regula. 3. Regula divina. 4. Religie credintza confesiune. 5. Drept. 6. Justitzie tribunal. 7. Sentintza decizie judecatoreasca. Mr. leage. Lat. lēgem (Densusianu Hlr. 192; Pushcariu 961; CandreaDens. 974; REW 5008; DAR) cf. alb. lidžë (Philippide II 646) it. legge prov. port. lei fr. loi cat. lley sp. ley. Sensul de „religie” este vechi rom. cf. sp. ley „religie credintza” gal. lei „fidelitate” fr. loi „religie”; de aceea nu se sustzine ipoteza lui SHeineanu Semasiol. 77 care explica acest sens din rom. prin sl. zakonŭ. Der. legiui vb. (a stabili prin lege; a judeca a da sentintze) cu suf. ui; legiuire s. f. (legislatzie; dispozitzie legala norma; justitzie; litigiu); nelegiuire s. f. (injustitzie; crima sacrilegiu impietate; delict ilegalitate); legiuit adj. (legal; legitim drept; condamnat); nelegiuit adj. (ilegal; injust; criminal; nelegitim bastard); legiuitor adj. (legislativ); legiuitor s. m. (legislator). Der. neol. legal adj. din fr. légal; nelegal (var. ilegal) adj.; ilegalitate s. f.; legalmente adv.; legaliza vb.; legifera vb.; legislatzi(un)e s. f.; legislativ adj.; legislator s. m.; legislatura s. f.; legist s. m.; legitim adj.; nelegitim (var. ilegitim) adj.; legitimitate s. f.; legitima vb.; legitimatzi(un)e s. f.; legitimist adj. toate din fr.