inganat¹ sn [At: I. GOLESCU C. 333 / Pl: uri /E: ingana] (Rar) 19 Inganare (19). 10 Raspuns. 11 (Rar) Imitare. 1215 Inganare (1215). 16 Mangaiere. 17 Amagire. 18 Leganare. 19 Adiere. 20 Imbinare. 21 Confuzie.

inganat² ~a a [At: PANN P. V. 105 / Pl: atzi e / E: ingana] 1 (D. vorbe sunete) Rostit ushor Si: murmurat shoptit. 2 Perceput in mod nelamurit. 3 (Nob) Care estompeaza. 4 Imitat. 5 Intovarashit. 6 Mangaiat. 7 Leganat. 8 SHovaitor.

inganat n. confundare: inganatul luminei cu intunericul. ║ a. 1. confundat imbinat: cantece de dor cu suspine triste ’nganate ushor BOL.; 2. fig. indoelnic shovaitor: cu inima inganata intre dor shi bucurie OD.

ingana [At: CORESI PS. 131 / Pzi: ingan / E: ml *ingannare] 1 vt A articula sunete nedeslushite sau incurcate. 2 vt A vorbi cu jumatate de glas. 3 vt A canta cu jumatate de glas. 45 vtrp A (i se) spune cuiva cuvinte mincinoase. 6 vr (D. sunete culori) A se suprapune astfel incat sa nu se mai distinga bine. 7 vr (Ie) A se ~ ziua cu noaptea A se ivi zorile. 8 vr (Iae) A incepe sa se insereze. 9 vr (Ie) A se ~ zorile (sau zorii) A se lumina de ziua. 10 vr A se lasa cuprins de un sentiment discret. 11 vt A reproduce glasul cuiva. 12 vta A raspunde. 13 vt A reda imaginea cuiva. 14 vt (Rar) A imita. 1516 vtrr A(shi) repeta in bataie joc vorbele glasul mimica gesturile (unul altuia). 17 vt A imita glasul unui animal facandul sa creada k e vorba de un semen al sau spre al ademeni. 1819 vtr A (se) amagi. 2021 vtr A (se) tzine in tovarashie apropiata. 2223 vtr (Pex) A (se) mangaia. 2425 vtr A (se) mishca ushor legananduse. 26 vt (D. vant) A adia. 2728 vtr A (se) imbina. 2930 vtr A (se) combina.

INGINÁ ingín vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la sunete glas vorbe p. ext. la cei care le emit) A imita a repeta a reproduce (uneori in bataie de joc). Mosh Hau ingina din gura toate lighioile baltzii shi ostroavelor. SADOVEANU N. F. 65. Ursul iarashi sau pus linga usha shi au inceput cu glas mai subtzire sa ingine glasul caprei. SBIERA P. 204. Cinta cucul la fintina Corbul shade shil ingina. TEODORESCU P. P. 347. ◊ (Poetic) Ce glas ingina zurgalaii? E riul ciocirlia vaii. DESHLIU M. 14. ◊ Refl. (Rar) Respira greoi ingininduse: Nu... nu... CAMIL PETRESCU U. N. 34. 2. Tranz. A rosti incet shi neclar a ingaima a shopti; a cinta cu gura pe jumatate. Se codea zmeul ingina verzi shi uscate. ISPIRESCU L. 223. A veni ea shi vremea aceea voinice zise imparatul inginind vorba printre dintzi. CREANGA P. 265. ◊ (Poetic) Numa jarul mai mocneshte Sub spuza ce se raceshte SHi izvorul mai ingina Doina muntelui batrina. DESHLIU M. 61. SHin fund de peshteri departate Doar apele ingina tainic legende vechi din vremi uitate. IOSIF P. 87. ◊ Absol. Mitrea ingina: ceor fi facind ai noshtri acasa? SADOVEANU M. C. 95. De Vladimir a inginat mama credeam k te vor bucura. SAHIA N. 60. 3. Tranz. (Mai ales poetic) A acompania a insotzi. Vom visa un vis ferice Inginanevor cun cint Singuratice izvoare Blinda batere de vint. EMINESCU O. I 75. Citziva porumbi salbatici... se rasfatzau pe drum shi cind trasura sosea aproape de dinshii ei zburau mai departe tot pe cale shi inginau astfel mersul nostru. ODOBESCU S. I 382. Naluciri scumpe... venitzi denginatzi vesel a mele tineretze. ALECSANDRI P. I 124. ◊ Refl. (Uneori reciproc) SHi se duc pe rind pe rind Zarea lumiintunecind... SHi ma lasa pustiit Vestejit shi amortzit SHi cu dorumi singurel De mangin numai cu el. EMINESCU O. I 214. Gangurul misterios Cu privighetoarea dulce se ingina armonios. ALECSANDRI P. A. 123. Bate vint de primavara Eu cint doina pe afara De mangin cu florile SHi privighitorile. id. P. P. 224. ♦ Refl. A se amagi. Unul prin vis vede plingind O mamambatrinita Altul sengina dizmierdind Sotzia lui iubita. ALECSANDRI P. A. 160. Sultanul se minuna SHi cu mila sengina. id. P. P. 211. 4. Refl. reciproc. A se amesteca a se confunda a se imbina a se impleti. Tot mai sprinten sengina shi sentrec melodiile. DESHLIU G. 45. Vuietul marii se ingina cu zgomotul vietzii din port. BART E. 380. Umbra shi lumina... sengina in sala. MACEDONSKI O. I 263. Doua tinere cintari Sengina. ALECSANDRI P. III 400. ◊ Expr. A se ingina ziua (sau rar soarele) cu noaptea = a se crapa de ziua a se ivi zorile. Trebuie sa te scoli dimineatza tare cind se ingina ziua cu noaptea. SADOVEANU N. F. 56. Vara in revarsatul zorilor... glasul lui cuconu Ionitza Hrisanti niciodata nu dadea gresh de indata ce incepea sa se ingine ziua cu noaptea. HOGASH H. 7. Ciobanashul era gata de plecare fiindca tocmai se ingina ziua cu noaptea. ISPIRESCU L. 248. 5. Refl. (Rar) A se mishca ushor a se legana. La fintina E pustiu shi nu sengina Nici o boare COSHBUC P. I 221. ◊ Tranz. Deash fi iubito vintul de seara Eu nici o floare nash ingina. ALECSANDRI P. I 214.

INGINÁT A inginatzi te adj. (Despre vorbe sunete) Rostit ushor abia auzit murmurat shoptit; ingaimat. Ii placea sauda cuvinte ushor inginate i placea sai spun cai cea mai frumoasa. SADOVEANU O. VIII 9. Vorbeshte vorbanginata Parcai e gura legata. PANN P. V. I 103.

A INGANÁ ingan tranz. 1) (vorbirea altora) A imita in bataie de joc; a lua in ras prin imitare; a stramba. 2) (glasurile animalelor shi ale pasarilor) A imita reproducand intocmai. 3) A canta incet shi fara cuvinte k pentru sine; a murmura; a fredona. ~ o melodie. /<lat. ingannare

A SE INGANÁ ma ingan intranz. 1) (despre sunete voci) A se imbina confundanduse; a se amesteca. ◊ ~ ziua cu noaptea a incepe sa se faca ziua sau sa se intunece. 2) A uita de cele ce se petrec in jur; a se lua cu ceva. /<lat. ingannare

inganà v. 1. a gangavi a vorbi incurcat: smeul ingana verzi shi uscate Isp.; 2. a se confunda (de lumina de colori): ziua se ingana cu noaptea; fig. rozele shi crinii pe fatzai se ’ngan BOL.; 3. a legana (fig.): visuri ce ’ngana pe sarmanii muritori AL. 4. a se mangaia: ma ’ngan cu florile shi privighetorile Al.; 5. a se preface (in bataie de joc) a simula: Sultanul se minuna shi cu mila se ’ngana POP. [Lat. vulg. GANNARE a mormai ashi bate joc = clasic GANNIRE a latra].

ingín a á v. tr. (lat. ingannare ĭaŭ in ris ild. gannire a cirii; it. ingannare a amagi pv. enganar vfr. enjaner sp. engañar pg. enganar). Imitez in ris pe cineva cind vorbeshte cum fac de ordinar copiiĭ cind iĭ ocarashtĭ shi vor sa arate k nu se tem de tine. Ingiĭm articulez confuz pronuntz prost: a inginat shi el citeva cuvinte. Amagesc: visurilel ingina (Poet.). V. refl. Il ingin pe altu (imitinduĭ vocea) shi altu pe mine: copiiĭ se strimba shi se ingina unu pe altu. Raspund cintind: pasarelele se ingina. Ma amestec ma confund nus bine separat: cind se ingina ziŭa cu noaptea. Petrec timpu: ma ingin cu florile shi privighetorile (Al.).

inganá (a ~) vb. ind. prez. 3 ingana

inganá vb. ind. prez. 1 sg. ingan 3 sg. shi pl. ingana

INGANÁT adj. murmurat shoptit (reg.) shopotit. (Cu glas ~.)

INGANÁ vb. 1. v. fredona. 2. v. bombani.

INGINA vb. 1. a fredona (reg.) a lalai a nanai. (A ~ o melodie.) 2. a balmaji a biigui a birii a bodogani a bolborosi a bombani a boscorodi a gingavi a indruga a ingaima a mirii a molfai a mormai a murmura (pop.) a blodogori a bufni (reg.) a dondani a mogorogi a mondani a mormoti a morocani a slomni a tolocani (Ban.) a pitcai (prin Olt.) a shondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

INGINAT adj. murmurat shoptit (reg.) shopotit. (Cu glas ~.)

inginá (ingín inginát) vb. 1. A imita a reproduce glasul cuiva. 2. A vina cu momeala. 3. A repeta a raspunde a face ecou. 4. A inshela a amagi. 5. A biigui a rosti cu greutate. 6. A cinta incet a murmura. 7. A acompania a insotzi. 8. A parodia. Mr. (a)nginescu anganare „a geme a chema strigind”; megl. angan anganari „a amagi”; istr. ganesc „a sta la taifas”. Lat. gannāre sau *ingannāre (Diez I 35; Lambrior 393; Densusianu Hlr. 191; Pushcariu 854; CandreaDens. 861; REW 4416; Pascu I 127; cf. SHeineanu Semasiol. 98) cf. lat. med. gannatura „batjocura” (Niermeyer 461) alb. ngënen (Philippide II 645) it. ingannare „a inshela” sp. engañar. Rezultatul rom. trebuia sa fie *ingana datorita prezentzei lui nn cf. dialectele; rezultatul i se explica fie prin asimilarea lui i initzial fie printrun tratament expresiv care a apropiat probabil acest cuvint de cele cu radacina ging „a biigui a balmaji”. Der. inginator adj. (care imita; care biiguie); inginatura (var. inv. inginaciune) s. f. (imitatzie batjocura).

inganá ingan vb. intranz. A repeta un cuvant sau o fraza sau a repeta cuvintele rostite de altcineva: „...shi numai a inganat: nui a buna nui a buna nu” (Biltziu 1999: 96; Rogoz); „Eu ganesc a hori bine / Da’ voi mainganatzi pe mine” (Antologie 1980: 380). Lat. *ingannare „a lua in ras” gannare „a mormai ashi bate joc” (Pushcariu CDDE Pascu cf. DER; SHaineanu Scriban DEX MDA).

inganá ingan vb. intranz. A repeta dupa cineva (in zeflemea): „Eu ganesc a hori bine / Da voi mainganatzi pe mine” (Antologie 1980: 380). Lat. *inganare.